"Pe cărări de munte am căutat și mi-am găsit liniștea. Dis-de-dimineață am pornit încrezătoare spre culmi. În fața mea avea să-și dezvăluie natura întreaga măreție. Am urcat ceasuri întregi, minunându-mă de tot ce-am întâlnit în cale. Pe măsură ce urcam, parcă toate se desăvârșeau dinainte-mi. Acolo, în vârf, m-a cuprins liniștea mult așteptată. Colinele se zăreau stratificate, ici-colo, câte-un pâlc de verdeață încă mai lupta cu toamna, necăjind-o. Era un tablou perfect, în care dominau toate culorile posibile. Natura era cum a înzestrat-o Dumnezeu: minunată! În chipul ei frumos conturat - desăvârșită!
Lacul împrejmuia ținutul, dându-ți impresia că te afli pe o insulă. O insulă a credinței, a regăsirii de sine. În dreapta, mănăstirea își înălța turnul semeț, distingându-se parcă, ca o chemare în calea lui Dumnezeu.
Era perfect. Era liniște. Era cald și bine. De-acolo, de sus, se înălțau spre cer gânduri sinonime cu rugăciunea. Binecuvântează, Doamne, pe toți cu toate ale Tale. Acesta era gândul ce stăruia, aceasta era speranța de bine în lume."
- fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieții mele" - Szakacs Nadina Maria
No comments:
Post a Comment