Gândul...

"În această seară tot ce am mai de preţ este gândul. În vecinătatatea mea arde o lumânare. La lumina acestei lumânări stau paginile scrise cu cerneala dorului. Iar vântul răzleţ aduce, din când în când, veşti despre tine. Şi-mi şopteşte tainic la ureche că eşti bine, că şi tu călătoreşti, că aceleaşi stele ne guvernează pe amândoi, chiar dacă nu la aceeaşi oră. Am să-mi potrivesc întotdeauna ceasul după tine. Am să fiu aici întotdeauna: în ceasul zilei, în ceasul nopţii. Întotdeauna matinală, ca să nu pierd nimic din farmecul acestei vieţi. O suflare de vânt suntem şi noi înşine. Mi-aş dori atât de mult să nu răzbată atât de tare vântul, să nu treacă atât de uşor clipele, să nu se termine atât de repede viaţa. Şi vezi tu, aş vrea ca-n trecerea lui, vântul să nu-mi stingă lumânarea...e singura care mai veghează. Ca o prietenă. Ca o certitudine. Ca o speranţă ce de efemeritate nu se lasă atinsă.
Gândul. Atât am şi nimic mai mult. Iar gândul acesta, ţi-l închin ţie în fiecare clipă. Gândul acesta e ca să nu te simţi singur. Gândul acesta e pentru când amintirile te năpădesc. Gândul acesta e ca să-ţi continui calea. Gândul acesta e ca să ştii că te iubesc, chiar dacă uneori te-ndoieşti.
Acesta mi-e gândul...ia-l, îmbrăţişează-l în tine, până nu-l suflă vântul..."

- fragment din lucrarea "Montesambra, bărbatul vieţii mele" - Szakacs Nadina Maria