Sunt de acord cu această afirmaţie. Şi doar cel care scrie cunoaşte acest fapt. A scrie este un dar pe care puţini ajung să îl cunoască. Şi cum oare, acest dar minunat, să nu îţi ofere o viaţă frumoasă şi lungă?A scrie e a te naşte cu fiecare filă din nou, a-ţi lărgi orizonturile din proprie voinţă. Dai viaţă subconştientului tău, dorinţelor tale, îţi faci remarcată personalitatea, te împlineşti. A scrie înseamnă că adaugi ani vieţii. E o condiţionare a traiului. Trăieşti ca şi persoană, dar trăieşti şi ca autor, ca operă. Ca un tot, restrâns la un univers ce se arată celor ce îl caută. Prin foamea lor de nou, prin căutarea lor disperată de noi idei şi file, prin grija cu care încearcă cititorii să te întâlnească în fiecare pasaj, tu trăieşti. Trăieşti, exişti, te afli, ca o condiţie a firii umane. A scrie e ca şi cum Dumnezeu ţi-ar pune în palme secretul tinereţii fără bătrâneţe. Un timp veşnic actualizat, veşnic contemplat, un timp unic şi viu, din care nu pleci, ci prin care progresezi, renaşti, trăieşti, respiri, reînvii. Deci, a scrie înseamnă a trăi mai mult, înseamnă a stărui în viaţă, înseamnă a cocheta cu fiecare clipă ce ni se dă. A scrie e o transfigurare a fiinţei. Când scriu, sufletul meu se simte mereu tânăr.Când scriu, chiar peste ani, redevin cel de altădată, adolescentul din mine ia viaţă şi dă viaţă. Cred cu tărie în faptul că a scrie trăiesc mai mult, şi chiar pot afirma că posibilitatea de a scrie îmi dă cea mai firească şi liniştită viaţă. Dar şi tumultul sufletului, în zilele în care nu găsesc căi de a da glas sufletului care se află în continuă căutare. A scrie e o formă de a stărui în viaţă, de a te face prezent ca şi spirit. Şi probabil e cea mai plauzibilă şi benefică prezenţă din care, uneori, deşi îmi doresc, nu pot ieşi.
No comments:
Post a Comment