PREA TÂRZIU....

Cele mai dureroase cuvinte pe care le regăsesc în vecinătatea mea: PREA TÂRZIU!! Aţi simţit vreodată neputinţa auzind aceste cuvinte?! Prea târziu pentru o clipă de dragoste sau o dragoste de-o viaţă, pentru un dram de sănătate, pentru finalizarea proiectelor...şi ce înseamnă acest PREA TÂRZIU? Să pleci prea repede, cu paşi mărunţi...? Să îţi fereci iubirea unde gândurile lumii n-o pot pătrunde? Să uiţi un chip mult prea drag? Cum să ţi se refuze iubirea? Pur şi simplu, mult prea târziu pentru a da fruct împlinirii....Există iubiri care se consumă doar prin priviri, doar din atingerea sufletelor gemene, conştiente de compatibilitatea lor absolută. A existat o vreme în care iubirea îmi spăla chipul de dureri, în care mă simţeam indispensabilă firmamentului ce dădea viaţă trăirii...Simţeam că respirăm unul prin celălalt, că ne completăm gândurile şi frazele...!!!M-a adorat în ciuda multelor imperfecţiuni ce-mi dădeau viaţă. El iubea idealul feminin, venera femeia...astăzi, am realizat, că în fond, iubea femeia din mine, unica ce exista...Mărturisiri, şoapte, priviri dragi, sărutări cuminţi, strângeri de mână ce-mi frângeau şi minunau în aceeaşi măsură fiinţa...foamea sa permanentă de mine, privirile sale, faptul că mă distingea dintr-o mulţime...amintirea veşnic prezentă a primei întâlniri!!Nevoia de a ne auzi şi revedea, aşteptarea...dorul de el, ca fiinţă!! Îmi surprindea clipele de inocenţă, iar eu îi surprindeam inocenţa din priviri!! Era un copil mare,...căldură sufletească, dragoste pur-prietenească, atingeri de catifea, ciocniri de suflete perfect sincronizate,...idei, simţiri, visare, delir...el...eu...suficient..!!Era ceva bun în el,...privirea, întreaga-i fiinţă...exista în el acel ceva care trăda copilul din el, acel ceva care ne-a legat pentru totdeauna!! Îl simt în gânduri, cuvinte, în surâsuri şi lacrimi izvorâte pe culmi de cer,...pe el, cel care mi-a fost tămăduirea!! Ne condiţionam reciproc fericirea,..credeam cândva că lumea se sfârşeşte la noi,..dar nu s-a sfârşit, ci viaţa îşi are continuitate!! Ne-am întrepătruns unul altuia fiinţa, spaţiul vital...ne respiram, sorbeam şi totodată adulmecam mirosul dragostei ce ne distingea dinte toţi îndrăgostiţii!! Mă surprindea mereu, prin simplă prezenţă...dădea valoare fiecărei clipe, era cel care reuşea să scoată din mine ce-aveam mai bun!!El îmi răvăşea părul în picurii ploii, îmi împărţea ajutat de vânt în mod inegal, şuviţele...!!

Astăzi îl caut, însă nu-l regăsesc...în vecinătatea-mi doar amintirile se perindă!! Cine ar putea intui ce se petrece în al meu suflet?!...mi-e un dor imens de el, şi îmi va fi întotdeauna!!...îmi voi reproşa laşitatea de a nu-l fi întors din drum,...îmi voi reproşa plecarea sa,...faptul că am lăsat să îmi moară pe buze primul TE IUBESC...!! ...şi voi fi mereu conştientă de starea incompletă a sufletului meu...!! 

Îmi lipseşte trup şi suflet,..îl strig şi mă amăgesc cu gândul că într-o zi va da curs chemării sau îmi va răspunde...câtă neputinţă...de la plecarea-i îl iubesc în mine,...veşnic fidelă, neprihănită...asemeni unui ţărm însetat de sărutul devastator al unui val...!!

Îmi trăiesc viaţa ca fiind împreună, îmi ghidez viaţa astfel încât să fie mândru de mine....din depărtare măcar!!! Am stat şi-am numărat staţiile vieţii,...am mers prea mult?...sau poate m-am gândit prea mult fără a mă mai opri?...oare nu am ajuns la timp unde trebuia?....e PREA TÂRZIU,....dar nu-i TÂRZIU niciodată!!!- 

va continua