...unde nu eşti tu, unde ei,cu privirea lor iscoditoare nu pot deloc să m-atingă. Sunt printre vise, sunt printre flori şi imagini ce îmi redau speranţa pierdută. Sunt unde erai şi tu odată, unde eram amândoi cândva. Sunt peste tot, sunt în toate, bucurie şi iluzii deşarte! Sunt într-o melodie ce mă încântă, sunt într-un glas care te-ncântă, sunt şi nu sunt, apar,dispar. Sunt călătorul mereu fugar. Trăiesc în colonii, de lumea mea nu mă pot desprinde, nimeni nu mă mai poate convinge să ies din ea, sunt captivă în necunoscut, ai vrut să mă salvezi şi eu n-am vrut... Atât de mult eu m-am temut că nu mai vrei, că nu mai stărui să mă ai, dar azi,m-am liniştit...ştiu că în tine dăinui numai eu, la fel de bine cum şi tu ştii că-n mine azi,eşti singura fiinţă ce stăruie, ce nu mai poate pleca. Rămâi,rămâi!S-a înserat, ţi-am întins mâna,însă ai plecat...şi plâng, de fapt am plâns, nici lacrimi nu mai am. Privesc spre neant, te chem şi nu mai vii. Te laşi aşteptat,astea-s doar strategii...
No comments:
Post a Comment