Nadina

Nadina

Sunday 25 October 2009

Stea căzătoare...(lui E...)


Când un om părăseşte spaţiul în care s-a născut, a crescut, a petrecut, a dat viaţă..tindem să credem că merge spre un nou răsărit..că alte minuni i se vor înfăţişa înainte!
Din bătrâni, am auzit şi astăzi încă se mai spune...că, atunci când un suflet pleacă dintre noi, cade o stea!Probabil dacă am sta în nopţi de veghe, în linişte deplină, senini şi curaţi...am vedea acele stele căzătoare..am simţi greutatea plecării...despărţirea şi totodată bucuria revederii cândva!
E greu să transpun în cuvinte ce simţi acum...în aceste momente de nesfârşită tristeţe...lacrimile nu pot spăla durerea, singură în faţa acestei zile de adio...stă speranţa unei posibile revederi sub pecetea dragostei...!
Când pierzi un părinte, pierzi o bucată din tine...devii incomplet, îţi pierzi din tine ceva! E cu atât mai mare durerea, cu cât eşti conştient că sursa ta de izvorâre a încetat să mai existe...a secat, prea devreme sau prea târziu, asta doar bunul Dumnezeu poate s-o ştie!Rămâne chipul celui drag, emoţiile şi sentimentele, timpul petrecut împreună..legătura de sânge, aceeaşi inimă...rămâne tot ce poate fi legat de o fiinţă...rămâne tot, ce s-a petrecut până la trecere-ai în nefiinţă!
Condoleanţe!!..o stea luminează de-acum alături de celelalte revărsând binecuvântare şi dragoste asupra celor care l-au iubit şi-l mai iubesc...acum că vine iarna...stele se vor confunda cu fulgii de nea..se vor contopi într-o fiinţă..e rost pentru toţi şi pentru toate...să se odihnească în pace!

No comments:

Post a Comment