Nadina

Nadina

Tuesday 20 October 2009

Faţă în faţă cu mine...



1. Ce faci?
Nimic special, deosebit, ieşit din comun...încerc să îmi găsesc traiectoria, să mă ancorez în prezent...trăiesc clipa şi las clipa să mă trăiască...

2. Ce vezi?
Văd lumină, văd oameni, văd idei şi vise din care nu mă pot desprinde uşor...văd eforturile mele de a schimba ceva în lumea asta mare, lume în care uneori mă simt atât de mică...şi intervenţia mea fără vreun rost...

3. Ce asculţi?
Ascult de vocea mea interioară, de intuiţie, de propriile gânduri...ascult muzica care mi se potriveşte, ascult oamenii care într-adevăr au ceva de spus...ascult seara, ascult dimineaţa...ascult şi mă minunez, de toate câte sunt,...şi totuşi insuficient întotdeauna, cât ascult...

4. Ce auzi?
Aud opinii, aud zgomote, aud ce n-aş dorii s-aud...aud neconcordanţe între păreri, aud răutate, curiozitate avidă...aud oameni dragi, aud glasuri stinse, aud şi ţipătul nopţii ce-i mut...

5. Ce miroşi?
Miros spaţiul, persoana de lângă mine, miros florile şi tot ce-i aluzie în jur, miros oamenii după cum privesc, întreabă sau îmi răspund...miros în mii de feluri...

6. Ce simţi?
Simt timpul, lumea, că mă trezesc din când în când...simt cum deschid ochii, simt că trăiesc, în sfârşit simt şi eu...că simt.

7. Ce citeşti?
Citesc oamenii, cărţile, şirurile inegale din faţa mea, rândurile cu greu descifrabile, frazele absorbite de gând, paginile răsfoite ani la rând...mă citesc pe mine, realizez o introspecţie a mea, citesc dincolo de tine cu o curiozitate nebună...citesc, ca să te aflu, citesc pentru a mă informa,..citesc pentru-a cunoaşte, citesc ca să înţeleg ce e de neînţeles,..si citesc pentru a compara..citesc pentru a-mi îmbogăţi propria tehnică de scris...citesc pentru a mă hrăni, dacă poate cineva cu adevărat să se simtă îndestulat în actul de a citi...


8. Ce te sperie?
Eşecul. Schimbarea. Inevitabilul. Timpul. Mă sperie viaţa cu vâltorile ei, ambiţia de a mă aventura în largul acestor vâltori...mă sperie neşansa de a nu mă fi născut mai bărbată decât cred că sunt...



9. Ce te bucură?
Faptul că am încredere în mine, că mă cunosc şi nu dau curs aparenţelor ce uneori se ivesc...că îndrăznesc să îmi joc şansa, că nu mă pripesc...că pot să fiu un om slab sub soare, fără să-mi justific fiecare greşeală dacă nu doresc...mă bucură fiecare floare ce zâmbeşte timid în bătaia soarelui, fiecare copil cu al său gângurit...mă bucură viaţa, cu diversitatea ei, conştienţa faptului că eu ca şi copil, încă mai dăinui...


10. Ce te priveşte?
Familia din care fac parte şi care reprezintă punctul meu de sprijin, sănătatea fără de care nu mă regăsesc ca fiind eu..prietenii ce-mi alcătuiesc universul, şi îmi dau siguranţa că sunt acolo unde i-am lăsat eu...mă priveşte ce scriu, căci forţa mea înseamnă creaţie, şi nu în ultimul rând, mă priveşte să fac ceea ce ştiu eu mai bine în modul cel mai bun...


11. Ce eşti?
Sunt OM, si aici intervin două opinii: mândră că aparţin acestei specii – datorită perspectivelor de inteligenţă, afectivitate etc. şi oarecum deranjată – datorită faptului că suntem maşinării ce trăim timpuri vitrege şi funcţionăm uneori defect prin ceea ce gândim, iubim, înfăptuim,...asta ca să mă citez. Sunt cea care vrea să trăiască în siguranţă, liberă de constrângeri...sunt persoana care sunt, care voi deveni, dar care altfel nu se va mai naşte...şi vreau să fac nişte oameni mândrii de faptul că sunt: părinţii mei.


12. Cum eşti?
Complicată, originală, independentă...şi dornică de tot ceea ce înseamnă inovaţie. Fidelă din orice punct de vedere: fidelă unei aspiraţii, unei idei, unui bărbat...nu îmi înşel credinţele şi cred cu tărie în ceea ce sunt...sunt vărsătoare, no way...nu-ţi merge cu mine atât de uşor:P

13. Cu cine eşti?
Sunt cu mine însămi, îmbrăţişată de propria singurătate...sunt cu gîndurile şi aspiraţiile mele de când mă ştiu...veşnic lipsită de împlinirea sufletească deplină...sunt aici, cu mine, în noapte...dar aş răspunde cu o întrebare: cu cine aş vrea să fiu? Cu cineva care să mă înţeleagă, să mă susţină, să mă iubească pentru cum sunt şi nu pentru ceea ce sunt, să fiu centrul atenţiei sale, nu neapărat o prioritate, dar să însemn mai mult decât o simplă prezenţă...


14. Ce titlu ai da?
Ce titlu aş da?? Aş da titluri infinite...ideile mele nu s-au epuizat. Am dat titluri, voi mai da...mereu găsesc titluri inspirate. Momentan, lucrez la o carte...al cărui titlu reprezintă ceva semnificativ în povestea cărţii mele,...consider că titlul este elementul cheie ce ne poate oferi soluţia,..dacă cumva aceasta există...


15. Cum mă simţi?
Curioasă. Curios. La feminin? La masculin? Neutru – poate? De unde ştiu că nu eşti un obiect al adoraţiei mele, că nu-mi pun singură-ntrebări prin prisma a ceea ce vreau să reprezinţi? Te pot simţi oricum, prezentă sau absentă, fiinţă sau obiect, dar pentru mine reprezinţi femeia ce îmi oferă şansa să mă dezvălui şi să mă cunosc...

16. Ce crezi?
Cred multe şi nimic, sunt lucruri, pe care indiscutabil aş dorii să le cred dar şi-au pierdut valoarea sau sunt lucruri în care-am crezut, dar am obosit să mai cred...

17. Când nu eşti tu, cine eşti?
Mi-ajunge propria instanţă, dar uneori în câteva pseudonime mă regăsesc: Lorelei- femeia cu un ton misterios şi cu un puternic miros de tei în păr şi-n priviri, Hildegard- totul sau nimic, iubirea pierdută sau regăsită, mirosul irezistibil de cafea aromată, Midnight Lady- femeia care revine şi pleacă, al cărei destin nu este încă definit...

18. Ce visezi?
Visez la iubirea ideală, de pe timpul romanelor cavalereşti...visez cu ochii deschişi la bunătate şi omenie...visez să mă dăruiesc curată şi încrezătoare omului ce mă va aprecia şi respecta...visez la ziua în care nu voi mai rătăci, nu mă voi mai abate pe căi lăturalnice...ci îmi voi fi găsit în sfârşit drumul, pe care doresc să-l parcurg...

19. Când spui nu?
Spun nu când simt că nu mai pot, când nu mai vreau şi când nu mai trebuie...

20. Ce cauţi?
Fericire, iubire, adevăr, înţelepciune...comunicare...

21. Ce guşti?
Gust glumele bune, gust cu plăcere tot ce ţine de domeniul gastronomic(mici excepţii)...


22. Ce vezi în oglindă?
Văd o dualitate continuă a faptelor ce se vor a fi şi care sunt ,de fapt, actuale...


23. Unde fugi?

Nu fug nicăieri, încă...dar uneori este necesar să fugi, chiar benefic. Uneori e bine să fugi şi să te doară după aceea, decât să stai şi să te rupi în bucăţele încetul cu încetul...







24. Ce este important?

Sănătatea mea şi a celor dragi mie. Consider că având sănătate, restul vine de la sine. Odată cu deţinerea sănătăţii, poţi înfăptui tot ce stă în puterea ta: poţi urma o carieră, poţi atrage iubirea, întemeia o familie, călători, te poţi de viaţă bucura, poţi dărui, poţi ajuta...




Întrebarea pe care nu am rostit-o:
- De ce în zilele noastre, continuăm să ne batjocorim unii pe ceilalţi, ca indivizi, când am putea foarte bine relaţiona, fiind aparţinătorii aceleiaşi specii? (o întrebare care conduce la alte întrebări)...

Greşeala pe care nu mi-o iert:
- nu mi-am respectat principiile, pe unele încălcându-le, deşi era de neconceput...

Am plecat, deşi ştiam că pentru totdeauna:
- de lângă oameni, deşi m-a durut până la lacrimi şi-n carne chiar....well, uneori e bine să pleci, deşi doare...suferinţa trece, rănile se cicatrizează...life goes on...totul este efemer, uneori trebuie să plecăm, pe propriile picioare...asta înainte de a ajunge capul să-l plecăm...

Am tăcut:
- când trebuia să vorbesc, când mai puteam salva din iubire...dar am ales să rătăcesc...şi una din tăceri am exprimat-o prin propriile cuvinte acum un an de zile: cel mai frumos mod de a-ţi spune te iubesc, a fost să te las să pleci...şi această tăcere exprimă tot...taci, când poţi oprii pe cineva din drum şi-ţi poţi salva sufletul...taci şi te arunci în durere...nu din ambiţie, nici din mândrie...ci pur şi simplu, nu ai cuvinte de spus...

Regret:
- impulsivitatea de care am dat dovadă uneori, faptul că nu am reuşit să o controlez, regret că datorită caracterului vulcanic, multe-am pierdut...

Îmi lipsesc:
- prieteni dragi – care s-au pierdut sau au pierdut drumul, şi tot ce ne lega au pierdut; colegi de care sufleteşte m-am legat, al căror drum pe-un sens diferit de-al meu s-a trunchiat; profesori pe care să-i apreciez am învăţat, ce-n avântul meu m-au susţinut, mi-au oferit încredere şi ajutor; anii copilăriei – după care nutresc şi nu-i mai regăsesc; anii în care pictam; anii trecuţi...cu flori de tei, cu Sânziene pe câmpii...cu busuioc în păr, cu rugăciuni pe buze...lipsesc din mine anii ce nu-i mai pot revedea, decât un gând fugar când şi când mi-i va reda...lipsesc din mine anii, clipele ce nu se mai întorc...lipsesc din mine fapte şi minuni...lipsesc deopotrivă, geneză şi parcurs...deja-mi lipseşte şi prezentul, ce-i efemer şi jumătate scurs...

Am renunţat:
- să mai cred în fiecare faptă bună, în fiecare om ce se vrea binevoitor...am renunţat la unele vise substituindu-le cu altele noi, am renunţat la zâmbet în favoarea unui vag surâs, am renunţat la durere ca să continui drumul...însă n-am renunţat la tot..sunt într-o căutare continuă...deci, sunt...n-am renunţat...


Am pierdut:
- speranţe, visuri, oameni, suflete dragi, o întâmplare, o faptă, un apus şi-un răsărit, o ocazie, o mare iubire, prieteni,legături...am pierdut şirul zilelor în care, fără să vreau o geană-mi lăcrimează şi doare...

Am uitat:
- nume, date, istorii şi titluri...conţinuturi, înţelesuri, chipuri, gusturi, valori, motive...am uitat să mai uit când de fapt totul se uită...am uitat că:”În lumea asta mare, unde totul se uită şi dispare, e greu să spui cuiva: NU MĂ UITA.”...însă n-am uitat ce-nseamnă emoţia când te trece-un fior...



Am aruncat:
- scrisori, bileţele, aminitiri rătăcite, chipuri ce se vor memorate dar de hârtie, vorbe în vânt...priviri piezişe...clipe ce-au revenit...am aruncat de toate,..dar amintirea lor m-a urmărit...n-am aruncat emblema de OM şi nici cuvântul dat...onoarea, ceva de care nu m-am lepădat...

Nu am ştiut:
- dacă am ales corect, dacă am intuit cu adevărat ce era de intuit...dar am ştiut să îmi respect orice decizie, să îmi asum fiecare greşeală, să îmi explic fiecare eşec..am ştiut că nu pot acţiona decât în sensul în care simt că trebuie cu adevărat să acţionez...

În fiecare noapte:
- meditez, visez foarte mult şi frumos...iar în unele nopţi scriu...căci noaptea e un sfetnic bun, ce idei geniale îţi poate insufla...

No comments:

Post a Comment