Zâmbetul tău...

Am luat în braţe
zâmbetul tău,
m-am încălzit de la el,
de la tine,
datorită vouă,
în suflet - mi-e cald,
mi-e drag şi mi-e bine...


M-am încărcat de privirea ta,
de surâsul senin
ce ţi se citeşte pe faţă...
ai un dar aparte,
cu care m-alini,
când mă pierd,
zâmbetu-ţi caut
şi simt cum prind viaţă...



Zâmbetul tău a-nflorit
şi în sufletul meu,
tot mai des - sălăşluieşte...
iar tu, drag şi iubit
îl transmiţi negreşit
către fata ce te iubeşte...


Zâmbetul tău
mă adună mereu
în zilele-n care,
nor parcă e, viaţă nu e
şi nici culoare...


Cu el mă îmbrac
fie că e - dimineaţă sau seară,
de la ochii tăi blânzi
mă încarc
şi tot mai adesea în ei,
zâmbetul tău se reflectă...
ce trăim nu-i un basm:
e simţirea cea dreaptă,
pentru noi prea perfecă...