Pictez...

Eu, când îmi pictez
cuvintele,
le las să se aştearnă,
ca frunza bătută de vânt,
viscolul - în iarnă...


Cuvintele-astfel,
eu le construiesc,
că-ţi plac
şi nu-ţi plac
şi-n dragostea-mi le învelesc...



Şi cum se tace mai bine,
dacă nu prin cuvinte?
îmi plânge, cerneala, iubite,
nesfârşit - versul,
astăzi-, o-nghite...


Eu pictez în versuri,
eu pictez în strofe
şi-ades, eu provoc
în suflete -
mari catastrofe...


Dar dacă n-aş picta,
n-aş ştii ce-i cu mine,
pictez în palete lexicale,
pentru noi, pentru tine!