A fi sau a nu fi...

Spuneai cândva
că-n dragoste
se merge până la capătul lumii..
indiferent, de cât de cârtitori,
vor fi ochii,
indiferent de cât de grele
vor fi unele momente...


La bine şi la rău,
erau până nu demult,
cuvintele tale...
La bine şi la greu
răsună astăzi răsfrânte
din zidurile inimii mele...
fiindcă acolo le e sălaşul,
au rămas captive...


Cuvintele pot fi captive, iubitule...
dragostea noastră, însă
e o libertate
ce se cucereşte cu fiecare clipă...


A fi sau a nu fi,
doar timpul o decide...
până atunci suntem
despovăraţi de munci silnice,
de păreri gratuite şi
necunoscutele - nouă - regrete...


Ia praf de stele
şi aruncă-l în zare...
vom merge mânaţi
de vocea inimii:
ea pe nimeni nu îngână,
nici în zadar nu cheamă,
nu-i strigăt, ce-n aer,
tot -  se destramă...


Ia-mă de mână,
pune-mi pecea sărutărilor pe buze...
cheamă-mă,
învaţă-mă:
cum să mă dărui,
cum să nu mă nărui...