Noi doi,
boabe de cafea-
proaspăt prăjite,
adulmec mirosul
precum pasu-ţi, iubite...
Nu se sorbea singură
din ceaşcă,
ci buzelor
ca o ispită,
dis-de-dimineaţă
se oferea,
tânjeam, în vârful degetelor
după mireasma sa...
Noi doi,
o ceaşcă de cafea,
dragoste pe nemăsurate,
port-jartier, o privire galeşă
şi un fior lung - pe spate...
Te simt, mă simţi,
suntem de-aceleaşi
patimi- năuciţi...
şi ştim că nu ne stă bine
să fim mereu cuminţi...
No comments:
Post a Comment