NEmăsurare...

Să nu ne contabilizăm
sărutările, îmbrăţişările,
niciodată...
nici acum, nici mâine,
nici altădată...


Să nu ne măsurăm puterile,
fiindcă în dragoste-s egale,
să nu lăsăm, ca între noi,
furtuni şi ploi să se ivească,
e mult prea soare,
este prea senin în noi,
acum să se umbrească...


Să nu ne calculăm
paşii făcuţi,
nici pe cei, daţi,
vreodată - înapoi,
să nu ne calculăm
paşii bătuţi,
mereu, însă,
să ne-ntoarcem în noi...


Să nu contabilizăm
nici supărări,
să nu furăm din fericire
făcând calcule de-aceste...
şi cât putem, fiindcă putem,
să trecem peste...


Şi nu vreau să măsor nicând
minutele sau orele de despărţire,
nu vreau în ceasul ce ne este scris
să ştiu decât despre iubire...
căci, vezi şi tu, că timpu-i amăgire...


Când dragostea-i fără măsură,
când timpul trece neîncetat,
ştim amândoi - fiinţa este,
în aşa fel lăsată,
să fie-n toate preaînaltă,
în suflete ce veşnic bat...