Ne iubim şi simt că mă clădeşti cu fiecare clipă. Prin tine devin omul ce vreau să fiu: bun, curat, sensibil...tu mi-ai deschis căile inimii şi-ale cunoaşterii... eu nu pot decât, în devenirea mea, să-ţi fiu recunoscătoare şi să-ţi vin în întâmpinare cu tot mai multă dragoste...
Iubitule, astăzi nu mai pun preţ pe ceea ce spun ei...îmi e de-ajuns ce cunosc, ce suntem, ce sunt când eşti lângă mine...fiindcă alături de tine sunt eu cu adevărat şi nu mai tind să mă las atinsă de vorbele lor de ocară. Căci ştii prea bine şi tu, că răutatea există şi ne atinge, doar dacă noi înşine îi dăm însemnătate...Tu m-ai învăţat că unele vorbe şi fapte nu trebuie să mă atingă, că tot ce contează se află în noi înşine şi acesta e un lucru extraordinar...
Ne iubim şi dincolo de privirile impersonale ale unora, povestea noastră e cât se poate de reală, de minunată...noi nu ne trăim basmul, noi ne trăim vieţile, acum ne cunoaştem, devenim unul prin celălalt, căci mereu descoperim cât de minunaţi putem fi - ca fiinţe...
Aproape sau departe, timpul şi distanţa nu pot decât construi un pod al încrederii, al dragostei de la mine până la tine...nicicând nu vor lărgi sau separa inimile noastre...iar dorul, am să-ţi spun eu ce-i dorul: e nostalgie curată, când nu eşti în preajmă şi sufletu-mi te caută...dorul e atunci când te caut, mă cauţi şi ne regăsim...ne iubim, e tot ce contează şi astfel vreau în Noul An ca să păşim...
Îţi mulţumesc pentru câte am învăţat şi câte voi învăţa de-acum încolo...că-mi construieşti paşii acolo unde eu cred că se termină...unde nu-i pot construi eu, vii tu în completarea mea şi încleştaţi în a dragostei îmbrăţişare, beţi de frenezia clipei ne dăruim unul celuilalt ca-ntr-un tango de demult, ce-ar răsuna la nesfârşit: ne iubim, ne iubim, ne iubim...
No comments:
Post a Comment