Acolo, undeva, e-o punte...

Acolo, undeva, e-o punte
pe care trebuie s-o treci, iubite,
e seara decisivă pentru noi
iar probele în fapte stau
şi nu în cuvinte...


Acolo, undeva, în zare
e-o punte,
alţii o numesc trecătoare...
şi stau, mă întreb,
la ceas de seară
te va ţine puntea
sau nedragostea te va-nghiţi
iarăşi?



Acolo, iubite, unde nici gândul
pe tine, ades nu te poartă,
e-o lume nedesluşită,
un suflet ce-n grabă
te-aşteaptă...


Vezi zarea?
Mi-auzi glasul?
Nu stărui, a sosit ceasul...
treci puntea tot înainte,
e-atât de simplu,
nu-ţi trebuie nici cuvinte...