Ninge frumos şi curat...

Ninge frumos,
fulgi de zăpadă,
populează oraşul,
se-adună grămadă...


Ninge cu spor,
ca-n copilărie,
de-atâta alb
şi de bucurie,
sufletu-mi
perindă prin zări
în armonie...


Ninge frumos
pe strada mea,
în palme, în păr,
pe buze
şi-n gură
am fulgi de nea...


Ninge cu îngeri,
ninge cu stele,
cu fulgi ce-s desprişi
din visele mele...


Ninge cu drag,
se-adună troiene,
iar eu, zâmbitoare în prag
nu am de ce mă teme...


Ninge curat şi frumos
ca-n a mea copilărie,
ninge cu dor,
cu neuitare,
privind în zare
văd o plapumă albă,mare...


Ninge frumos,
lasă să ningă,
să simt că-s copil
la părinţii mei - încă...


Şi ninge de sus,
cu dragoste şi îndurare,
tot albul se-adună
ca-ntr-o sărbătoare...


Şi ninge mai des
decât dimineaţă,
fulgii mari şi pufoşi ţes
basme de gheaţă...


Palat de cleştar,
te uită cum ninge,
vremuri, tristeţi,
dor, nemângâieri,
zăpada învinge...


Te uită în păru-mi
cum cad fulgi de nea,
te uită în ochi-mi
cu străluceşte o stea...


Şi-s de alb aşa fericită,
fulgii de nea, de drag,
vor să mă-nghită...
E-o dragoste mare,
o încântare,
cât cuprinzi cu ochii
e-nălţătoare...


Din agonie şi aşteptare,
s-au trezit suflete
fără scăpare...
s-au dezmorţit, de dimineaţă
suflete fără speranţă...


Să ningă, să ningă,
să se aştearnă
blânda şi buna,
bătrâna iarnă...


Ninge afară,
cum ninge viaţa şi anii...
şi oricât am încerca s-o oprim
sunt zadarnice strădanii...


Să ne bucurăm, deci,
de faptul
că afară ninge,
că viaţa e cum e
şi-n final ne-nvinge...


Să fim albi în suflet
precum zăpadă neumblată,
să spunem senini:
iată, zăpada, paşii ni-i poartă...


Spre ce cărări înguste
sau spre ce hotare,
doar albul cu taina-i
ne mână, în zare...


Să păstrăm albul,
să păstrăm taina,
curată, să păstrăm,
în suflet, Iarna...