Tăceri...

Tăceri de zăpadă
îşi plimbă sfiala,
apropie-te iubite,
cum se-apropie seara...


Din nimbul iubirii
nu lăsa vreo oră,
ca să se piardă,
ca să ne piardă...
nu rostogoli sufletul
precum un om de zăpadă...


Nicio tăcere
nu-i la întâmplare,
tac şi te iubesc,
nu-ţi trebuiesc
întotdeauna cuvinte,
eşti cel care mă ştie,
mă simte...


Tac şi din tăceri,
fulgi izbucnesc,
sunt în siguranţă
doar când te iubesc...


Acolo, aici,
pentru totdeauna
suntem tăceri
ce-n fapt de seară
îşi împreunează mâna...