Iubesc cămaşa albă,
iubesc şi posesorul ei
prezenţa lor plăcută,
m-a inspirat,
mi-a dat idei.
Şi pretutindeni am purtat-o
cu dragostea c-acum
eu îi sunt posesoare,
ea a fost martoră clipelor
când de el mi s-a făcut dor.
În fiecare clipă,
simt, ceva-n mine se-nfiripă
când dorm, când mă minunez
că sunt om...
Iubesc cămaşa albă
şi ştiu că în cuprinsul ei,
eu te-am avut de-atâtea ori,
chiar dacă azi nu mă mai vrei...
No comments:
Post a Comment