Nebun(ă) de alb
de când mă ştiu,
te caut dincolo de cuvinte
noaptea târziu.
Şi nu mai ştiu de ai rămas,
de-aş fi rămas,
în noaptea-n care
crivăţul bătea-n fereastră,
iar noi la pas
prin viscolul ce ne unea,
ne promiteam cu glasuri efemere
ceva ce amândoi ştiam că nu se va-ntâmpla...
Nebun(ă) de alb
te caut şi azi,
cu gândul,
cu rândul,
am ajuns la nomazi.
Şi te scriu cum te ştiu,
cum îmi aduc aminte
din noaptea-n care alb cernea
şi nu găseam cuvinte...
Nebun(ă) de alb
rătăcesc şi azi,
ninsori împarţi aievea,
din viaţă îmi scazi.
Te simt în piept, undeva
eşti o bătaie ce nu va-nceta!
din volumul "Întâlniri"
No comments:
Post a Comment