"Mai ţii minte? Norii se jucau deasupra noastră promiţându-ne că nu se vor răzbuna. Şi totuşi, şi-au încălcat promisiunea potopindu-ne în vijelia cuvintelor, în vâltoarea picurilor de ploaie timizi, dar tot mai îndrăzneţi odată cu trecerea timpului. Iar noi, în dragostea noastră, n-am avut timp să reparăm gardurile pe care ploile le-au distrus. Am rămas descoperiţi, nemângâiaţi. N-am avut drept scut nici o umbrelă, nici o pelerină. Nici inima nu ne-a mai servit drept culcuş. Astăzi, mi-am fortificat cetatea şi privesc drept înainte. Într-acolo, fără să-mi dau seama că în acea direcţie ai dispărut şi nu te-am mai recuperat. Atunci când inima s-a vindecat de dor şi de răni, nu ştiu ce vânt mi te-a adus...să fie clipa noastră, iubitule? Sau aceleaşi promisiuni, amăgindu-ne?
No comments:
Post a Comment