Praf şi lumină
pe retină,
câţiva paşi
trădaţi de muzica-n surdină.
Cine o fi de vină?
Când a fost inventat neantul?
azi condamnaţi suntem să stăm
departe unul de altul.
Reflexii de astă-vară
îmi poartă chipul
şi astăzi, brăzdat de soare,
iar trupul mă furnică
când mă gândesc
nu de mult cât eram de mică
şi mă puteam cuibări
în palma ta,
tămăduitoare
era dragostea!
Praf şi lumină
pe cale,
cine-i de vină?
că nu ne-am putut hotărî
azi, niciunul
hazardul a pus stăpânire
pe destinele noastre -
nebunul.
din volumul "Destrămări"
No comments:
Post a Comment