Mă cheamă Apusenii
care-şi plâng pe tâmple
zăpezile ce le poartă povara,
iar iernile sunt când aspre,
când blânde, chemându-mă
în trecere le ating poala.
Nu vreau să pierd nicio secundă,
iau drumul munţilor
şi-aş vrea ca ei să mă ascundă
de ochii care nu mă înţeleg,
de vorbele care mă dor,
de lipsa şi de dragul
unui uitat amor.
Mă cheamă Apusenii
în fruntea cârmei lor,
cu fiecare oră cobor şi urc
se-ntâmplă.
De când mă ştiu cu mine,
zăpadă este blândă...
Plec astăzi către munţii
Pe care-am învăţat să urc şi să cobor,
merg să îmi văd străbunii
încărunţiţi de dor.
Mă cheamă Apusenii,
iar eu fără-ncetare
răspund la a lor chemare...
din volumul "Întâlniri"
No comments:
Post a Comment