Flori de gheaţă
mă învaţă
şi mă readuc la viaţă.
Culoarul alb
dinainte-mi se întinde
şi o să vin degrab',
iubitul meu, răspunde:
aşa-i că-s mai frumoasă-n iarnă
ca niciunde?
Vom lăsa viscolul să cearnă
tot frigul care-n oase ne pătrunde,
toate greşelile pe care
nu le-am putut ascunde.
Flori de gheaţă îndrăznesc,
pe la ferestre tot mai des poposesc
şi-acest tablou îmi pare nelumesc
în truda noastră după ce-i firesc.
Ale inimii bătăi se-aud întruna,
prin nămeţi înaintez ca nebuna
s-ajung în zori,
să-ţi pun la ferestre
de gheaţă - flori,
ca-ntr-o poveste
s-alunecăm în basmul
ce ne-a fost scris
pe-acest pământ:
nouă, muritorilor de rând...
din volumul "Întâlniri"
No comments:
Post a Comment