Nadina

Nadina

Saturday 14 January 2017

Odă Luceafărului...


















Mi-ar plăcea să-ţi cânt
despre floarea albastră,
despre toate minunile
care i s-au întâmplat omenirii
de când fizic nu mai eşti,
de când numai prin poezie, 
tu ne locuieşti...
Şi-aş vrea, aşa cum te ştiu - Luceafăr,
în gerul care s-a pornit să pot să te-apăr,
îţi promit: ca-n fiecare an te vom omagia,
vom respira, vom recita, vom retrăi poemele-ţi pe veci
din inimi nu o să ne pleci.
În lumea ta, ştiu, iar te simţi stingher şi rece
după cum spus-ai vreme vine, vreme trece,
însă omenirea nu se mai îndeletniceşte cu iubirea.
Oamenii de-acum, au uitat să fie buni
şi să creadă în minuni.
Cu vorbe sufletele iscodesc,
se pierde neamul românesc
şi poezia în inimile lor nu mai străluce
ca odinioară: ne moare limba, sfânta ţară,
dar tu, atâta timp cât cu noi eşti
de-o destrămare a neamului ne fereşti!

No comments:

Post a Comment