Azi e atât de greu să îmi cer iertare, să mai articulez un cuvânt...
Aveam cândva toată iubirea ta, aş da orice să mă mai ţii în braţe ca altădată...mi-e greu să realizez că te-am pierdut de atâtea ori...
Văzută sau nevăzută, durerea mea există...şi doare şi mai mult faptul că tu eşti atât de conştient de ea...aş vrea să vii într-o zii să îmi propui să plecăm departe...să lăsăm lumea asta...să ne creăm o alta...
Mi-e dor să reprezint lumea ta...să fiu unicul lucru care te mişcă...mi-e dor să fiu în centrul inimii tale...fiinţa care se prelinge din fiinţa ta...să fim unul prelungirea celuilalt...să numărăm minutele, clipele fără a respira...
Să-mi treci mâna prin părul ud, să mă răvăşeşti toată la pământ...mi-e dor să gândim aceleaşi nebunii, să dezbatem subiecte, să plecăm fără vreo ţintă anume, să facem ceea ce vrem - tu şi eu - fără să dăm vreo explicaţie cuiva...
Timpul m-a învăţat să fiu mai îngăduitoare, mai tolerantă...şi totuşi mi se pare grea apropierea pe care-o încerc...mi-e greu să cer iertare că nu te-am preţuit, că nu te-am iubit cum meritai... mi-e dor de melodia noastră, de tabieturile noastre...de mirosul pielii tale mi-e dor...de zâmbetul tău ştrengar...
Aş vrea să vii într-o zi, să mă-mbrăţişezi, să-mi înţelegi zbuciumul sufletesc, să simţi că toate astea sunt pentru tine...să mă iei în braţe, să-mi mângâi creştetul, să-mi spui de mii de ori că mă ierţi chiar dacă nu îţi cer iertare...vreau să fiu iar eu aceea, prima care a contat în viaţa ta...
A trecut o adolescenţă de când îmi alergi prin vise...vise strânse la piept, alimentate cu speranţe...Îmbrăţişează-mă acum, lasă o lume întreagă în urmă...să ne fie bine nu e nevoie de toată lumea...e nevoie de TU şi EU îmbrăţişaţi în aceeaşi fiinţă, pentru totdeauna, de la pământ până la cer, de la clipă la minute, de la ore întregi petrecute la distanţă la o viaţă petrecută mână în mână...În ciuda tuturor lucrurilor, eşti partea aceea de care nu mă pot desprinde...
eşti adevărul pe care îl cuprind cu fiinţa...eşti timpul meu petrecut în tihnă...eşti cel mai de taină secret pe care îl am...eşti prietenul ce există... cel care se vrea... cel care va fi întotdeauna, acolo unde nimeni, niciodată nu a reuşit să îşi facă loc...
P.S. "Love means never having to say you're sorry...!"
o da, imi plac secretele la nebunie :)
ReplyDeleteMie nu-mi plac secretele decât dintre "doi":P
ReplyDeleteÎn rest, îmi displac...
Cateodata mi-as dori sa stiu mai putine secrete, dar de cele mai multe ori le aflu fara voia mea. E interesant sa fii spectator...
ReplyDeleteCred ca stii si tu :)
"Secretul nu este ceva nedezvăluit, ci ceva spus tainic, în şoaptă." (Marcel Pagnol)
ReplyDeleteCe pot spune?? Da, e interesant sa fii spectator... nu neaparat secrete aflu fara voia mea... multe lucruri mi se dezvaluie in anumite circumstante fara sa vreau, fara sa le caut...despre persoane, nume, lucruri, etc etc etc
le prindem din zbor.
ReplyDeletesuntem zburatori spre infinit...
avem noi ceva cu zborul, pasari calatoare ce suntem:P
ReplyDeleteda, puiule...
ReplyDeleteNu sunt pui...de Avicola:P:))
ReplyDeleteavea o alta semnificatie, nu ma enerva ;))
ReplyDeletebine, nici n-ai avea cum sa ma enervezi vreodata; asta ca si o nota :)
Stiu ca avea alta semnificatie:P
ReplyDeleteOare? Sa stii ca sunt umana, deci pot fi si eu enervanta...dar asta o lasam pe altadata, ca acum sunt Pastele ;)
am leac si pentru asta, o scot eu la capat cumva :P Oricum, nu cred ca o sa am nevoie de asa ceva :)
ReplyDeleteStau si ma gandesc: cum am arata daca am fi nervosi unul pe celalalt? ;)) Cred ca mi-ar veni sa rad cand te-as vedea :)) si restul ar veni de la sine...
Tu ai leac pentru toate, numai pentru mine nu exista leac;))
ReplyDeleteNu o sa ai nevoie de asa ceva? Mai gandeste-te odata :P
Te provoc la duelul nervosilor, dupa Paste, cand reluam activitatea si vom avea motive sa fim nervosi, acum sunt prea calma :)
Uh, ce provocare! Si cand sunt nervos ma controlez cu toate puterile. Rar se intampla sa explodez :)
ReplyDeleteDevine enervant pentru altii ca iti pastrezi calmul :))