Am înţeles în urma tuturor determinărilor de care am dat dovadă, că există paşi pe care, nici de am vrea nu i-am depăşi... nu atâta timp cât, tu hotărăşti ce e bine sau rău în locul meu, mi te substitui fără ca măcar să-mi aduci la cunoştinţă...
Îmi ataci concepţiile, trăirile... le negi fiindcă nu-ţi aparţin cu desăvârşire... aciditate din partea ta, replici acide ce-ţi aparţin şi nu le merit...
Poate cu mine-ai aflat ce e dragostea... nu ştiu acum a spune întru totul că aşa este... încerci să-mi îngrădeşti libertatea de a alege ce consider eu că îmi e de trebuinţă... încerci să-mi influenţezi opţiunile şi ştii bine, asta nu mai intră în atribuţia ta...
Femeia nu-i marionetă, nu poţi deveni stăpânul unui suflet doar fiindcă aşa vrei sau simţi tu... dacă ţi-a mai rămas pic de nobleţe şi caracter nu mai întâmplărilor nota de tragism pe care vrei cu orice preţ să o transmiţi... cu prea multă îndrăzneală, şi totuşi cu o laşitate ce nu laşi să se vadă - încerci să mă cucereşti - , dar nu mai pot fi a ta...
Stau în picioare, răspund de faptele mele, nu mai asocia orice faptă de-a mea cu tine. Ce era de spus s-a spus deja. Ce-a fost nu va mai fi. Nu încerc să te-amăgesc, şi nici măcar o clipă nu m-am amăgit... o fi şi greşeala mea, răsar, mă-nchipui mereu prezentă, însă fără să vreau...
E timpul să rostim "La revedere!" ... şi să ne vedem fiecare de drumul său, eu de mult îmi văd de-al meu... singură ca şi suflet, dar cu prietenii pe care îi am, îmi văd de drumul pe care încerc să îl construiesc încât să păşesc cu drag. Nu eu am ales, tu ai ales pentru mine şi în această privinţă... decizia îţi aparţine - hai să ne facem feţe nevăzute - şi poate ne vom uita cu timpul...
No comments:
Post a Comment