Fata cu un cercel verde ;)

Azi am făcut cunoştinţă cu primăvara. Surâdea. Ea verde, eu verde... ca de obicei, aceeaşi nuanţă ce-mi colorează zilele făcându-le să pară mereu fragede.

Am păşit în culori deschise pe culoarul cu galbene păpădii...mi-am insuflat dorinţa de-a le privi o clipă şi-apoi de-a le reproduce în mintea mea: galbene, fragede, cu codiţe verzi...

Ochii mei sunt centrul în care se poate observa fosforescenţa cu care îmi trăiesc clipele. Verdele e al clipelor intense. Al săgetărilor de priviri. Simbolul nedescifrabil al unui suflet dominat de culori vii...


Îmbrăţişată de flori, cu zâmbetul pe buze... ninsori de flori astăzi îşi jucau ca de obicei rolul... reprezentaţia avea să fie primită cu aplauze la scenă deschisă, cu zâmbete larg răspândite dincolo de orizonturi şi alte trăiri....

Electrizant, fascinant acest verde... valsez, citesc o carte, zâmbesc, visez, las încă o clipă să-mi treacă, mă fardez, iar zâmbesc, îmi iau geaca din piele, ţopăi pe nişte tocuri scurte... geanta cu franjuri e mereu aliata mea - nu o povară, ci practică şi de un real ajutor ;)

Traversez scene, imagini.... totul e ca un film rememorat... concerte rock, plimbări în aer liber, Vama Veche, briza mării, nisip fierbinte sub tălpi adunat, gustul sărat al apei, stelele care ne-ndeamnă să alergăm pe urmele paşilor lor, luna oglindindu-se-n acea mare în care ochii mei jucăuşi în lacrimi verdele deosebit de crud astă-seară îşi scaldă...

Cuvintele care nu se spun... tăcerile care se confirmă ca atare... mâinile care se-mpreunează-n uitare şi somnul ce devine declin... pas la pas, hoinărim dintr-un colţ în altul al plajei... mă şi văd într-o rochie albă de pânză, tremurând, surâzând sub lumina caldă a ochilor tăi... bliţul îmi orbeşte pentru o secundă verdele de-o viaţă imortalizând fragmente de vis aievea trăit...

Lăsând în urmă plaja... îmbrăţişaţi, seduşi de munte... pornim spre a-l explora... spre a-l determina să ne dezvăluie taine şi taine cred că pentru a mia oară... urcăm, coborâm, odihnim, kilometri parcurgem... tot mai pătrunşi de verdele adâncurilor pădurii... tot mai mânaţi de dorinţa nebună de-a ne afla... flori sălbatice dar exploziv de frumoase şi simple ne răsar înainte... izbucnesc de contrastul lor verde-violet... mi se mai încurcă şi maci roşii-sângerii în priviri...

Expediţie, suspans, aventură, frumos, tu, eu, floare, atingere, verde, culme, sus, jos, dimineaţă şi seară, - văzut şi nevăzut, explorat, neexplorat, ajunşi aici întâia oară, locuri revăzute, clipe dragi în amintire... nepreţuitele valori ale aurului verde... simplele cuvinte ce nu pot fi transpuse şi nici traduse de vânt sau de timp...

Am poposit, la margine de aventură, tu-eu, acel duet fenomenal ce îngână natura-n splendoara sa - tu, ochi căprui, statură atletică, spirit deosebit, suflet nobil, nemaiîntâlnit , eu - după cum tu spui - delicată precum o floare, neîncrezătoare, atinsă de emoţie, vădit gânditoare, visătoare, în suflet cu credinţă...

Se zăreau pe o culme doi inşi, el- cuprinzându-i mâinile în ale sale, ea - ostenită de drum... se respirau unul pe altul, îşi zâmbeau... şi din verdele ochilor ei se-mpleteau vrăji purtate de vântul ce adia cald şi toropea dorinţa celor doi de a mai continua...

Într-o seară magică pe plajă şi într-o după-amiază pe culmile înale ale muntelui, ţi-am dat inima încrezătoare, ştiind că venind nu-mi vei înşela aşteptările... am ştiu că nu vei întârzia, eu - fata cu un cercel verde şi fluturi în stomac, am ştiut asta - şi dac-ai fi întârziat, aş fi ştiut că întârzierile îşi au taina lor, şi chiar întârziind, te-aş fi aşteptat, să ştii...