Primăvară. El. Eu. Vacanţă. O maşină. Aventură. Iubire. Aripi deschise de dor...Andrenalina zilelor în care nu ne putem stăpâni...
Zborul condiţionat de el...visele care se cer concretizate în deplinătatea lor...Ezitarea lui... Ochii mei plini de lacrimi...
Au fost odată, el şi ea... într-o primăvară, mânaţi de dorinţă, s-au gândit să aibă o aventură...mânaţi de iubirea ce îi măcina de mulţi ani, s-au hotărât să viziteze Parisul...
Şi-au luat vacanţă... au pornit în călătoria vieţii lor... o maşină, toate visele strânse grămadă în portbagajul sfânt al iubirii, zâmbet reflectat de soarele de pe bancheta din spate... felul în care se priveau ochi în ochi, el şi ea...
Au evadat din rutină, departe de tot ce-i încătuşa...departe de obligaţii, de chestii repetitive... au luat cu ei doar dragostea care mocnea cu fiecare clipă trecătoare... el încă nu era convins de ceea ce făcea... nu credea că e tocmai bine...ea îşi lăsa lacrimile să i se ivească în colţul ochilor...
Vântul răzbătea, pletele le fluturau în aer...el conducea...zburau... se ţineau de mână... se sărutau... ea îi strângea mâna cu fermitate...el îi săruta des încheietura mâinii...
N-au ajuns la Paris, cum îşi propuseseră...au staţionat pe o plajă... solitari... două suflete pereche cu visele lor... cu ciocnirile lor de suflete... cu durerea de a se iubi clipă de clipă... cu ochii plini de lacrimi... lacrimi de fericire, împlinire... erau în sfârşit singuri... departe de oameni, de aglomeraţie, de cei care goneau în relaţia lor...departe de cei care nu conteneau să arunce cu mocirlă...
Nisipul, apusul, braţele lor încătuşate, inimile lor reunite bătând la unison... sărutările stăruitoare... setea de fiinţă... noaptea, steaua lor norocoasă, fuga după stele....
Momente unice, izbucniri de viaţă, artificii de dragoste,...asta au trăit... şi în gând aveau tot Parisul... trăiau fiecare clipă cu intensitate.... cu un dram de nebunie... ca şi cum fiecare clipă s-ar sfârşi... i-ar sfârşi...
Reîntoarcerea a adus şi finalul idilei trăite cu patos, visând la turnul din Paris agăţat de visele lor... el i-a pus simbolul acelor zile în păr... o stea de mare, un sărut pecetluit pe frunte... dar dragostea a revenit în conul de umbră... escapada a fost a acelor clipe... cum au revenit acasă, totul a luat sfârşit...
Notă pentru sine: "Astăzi a căzut Parisul, e ca şi cum mi-ar fi murit cel mai bun prieten..!"
No comments:
Post a Comment