Am dat tot ce era al meu...

...unei lumi care poate nu merita, unei lumi devalorizate... oamenilor ce te rănesc doar cu privirea, ce în trecerea lor lasă un gust amar...

...unor paşi rătăciţi, ce nu se mai găsesc pe sine... ce nu-şi vor afla identitatea, şi vor fi tot mai rătăciţi în sinea lor!

Am dat tot ce era al meu, şi nu regret nici o clipă... fiindcă am dat unor clipe, unor oameni, unor fiinţe inocente în ochii mei... am dat şi cu folos, dar mai mult în defavoarea mea...


Am schimbat prieteni, mulţi s-au făcut nevăzuţi... au negat existenţe... şi-au luat aripi de zbor spre "înaltul" lor... sau au uitat care le era sensul, l-au pierdut şi nu-i mai rost de regăsire...
Am dat surâs, experienţe, suflet, lacrimi, timp, dragoste, poveşti, mângâiere, învăţături, bineţe, titluri, nume, bucăţi din propria-mi fiinţă...


Azi mi s-au răsturnat visele... văd ca în oglindă imaginea lor... reflectându-se, străbătând... şi înşelând adesea... închipuind tinereţea ştergând praful existenţei de-acum... dar n-am să mă las înşelată de suprafeţe imaculate cum se vor...

Am dat tot ce era al meu, - şi am sfârşit în plâns, durere şi lacrimi, extaz, bucurie, dezamăgiri crunte, melancolii, pierderi şi regăsiri, rătăciri repetitive, dor... mi-e dor de ceea ce am dat- ca parte din mine - , mi-e dor să mă am pe de-a-ntregul, aşa cum am fost - reconstruită cu toate ce se reflectau în mine... redaţi-mi măcar jumătate din cât am dat, pentru a mă regăsi azi pe mine, uitată la hotarul în care cândva priviri se dăruiau, ceruri se deschideau şi plecau fiinţe...

Am dat tot ce era al meu, azi încerc să mă regăsesc în versuri, în ochi de copil... zâmbete fugare, flori dăruite, mari/mici dezamăgiri, surâs amar, o bucurie simplă dar neaşteptată... îmi vin în minte frânturi de vers :"...tu doar închide ochii şi lasă-te pe umărul meu.."!

Ar fi frumos să ne lăsăm pe spate sau să ne găsim sprijin în cineva... şi să ne lăsăm purtaţi de apelativul "vino!", doar să fie rostit cu drag, de cineva drag...
Am dat tot ce era al meu, dar nu le-am dat toate... mi-au mai rămas şi mie vise în care să cred, care îmi dau credinţa că pot să mă pierd şi să revin... sunt centrul puterii mele, putere ce vine din suflet şi-mi condiţionează echilibrul când toate acestea n-au sens... sau în zile cu ploaie, când dor...