Dacă îţi vei aminti...

 Dacă îţi vei aminti drumul,
Cărările ce-au dus cândva
spre împlinire,
dă-mi doar un semn
şi eu voi ştii,
că ţi-am fost, vag,
prin amintire...


Dacă îţi vei aminti şi seara,
când am ascultat balade,
în acele-acorduri 'nalte...
Eu voi ştii că nu-n zadar
au căzut, în acele nopţi - stele...
iar tu, neavând habar,
că eu, cu jind, privesc la ele...


Dacă îţi vei aminti sărutul,
este fiindcă neştiutul
ne aduce o scânteie,
chiar de pe Calea Lactee...
Sunt, la unison, bătăi,
Ochii mei, aprinşi de-ai tăi,
Flutură ceva în glastră,
Steaua noastră,
noaptea albastră...


Dacă îţi vei aminti vreodată,
de-o fiinţă ce te-aşteaptă,
să vii de pe drumul mare,
când auzi a ei chemare...
Căci nu-i pasă,
focul inimii n-o lasă,
nimănui, ea numai ţie,
îţi va fi pe veci mireasă!