O scară...

 Aş face o scară:
de la mine
până la tine,
să ne putem ajunge
din urmă - amândoi...
căci viaţa ne trece,
ne curg clipele - şuvoi...


Aş face o scară
şi aş coborî iar:
să mă umplu de chipu-ţi,
să păstrez mereu clipa,
mi-ajung vâltorile,
din a lor cauză,
frântă îmi e - aripa...


Aş face o scară,
o cale care să ducă,
mereu la tine...
mi-e frică ca treptele
neconsolidate
să nu se năruie
şi să mă trezesc
cu dorinţa-mi - ruine...


Aş face o scară,
acum caut constructor
şi-l întreb o scară cât face:
"Visurile n-au preţ,
pe lume, fetiţo!",
îmi răspunde astfel
şi-apoi îmi dă pace...


Aş face o scară,
o trainică cale,
să păşesc către tine,
pe ea - agale...
Căci trainic mi-e visul,
de fier voinţa,
Mi-am pus în acestea,
eu - năzuinţa...


Aş face o scară,
aceasta mă preocupă,
acum, iubite:
îmi proiectez scara,
mă apuc a o consolida,
trainică, uşor de parcurs
până la tine,
ea va uni căi ce par închise,
va da libertate viselor,
cândva - ucise!