Iubesc...

Iubesc,
ce încântare!
cum ne-a aprins
a dragostei scânteie...
Rog, nimbul nemuririi,
iubite, ţie, să mă dea,
Eu nu concep în astă lume
să fiu a altuia!

Iubesc firesc:
aşa, precum
respir, dorm,
mă hrănesc...
dar dragostea
e mai presus de toate,
e tot ce dă clipei - însemnătate...


Iubesc!
Pot să renasc
din dragoste
şi pentru ea...
Iubesc frumos,
drag cavaler,
fii mândru că la braţul tău
am să-mi port
mereu dragostea,
la bine şi la rău!