Ce-a mai rămas? Ne sunt sufletele dezgolite, de-atâta alergat, iubite...
Ce-o să mai fie? certitudine, popas? să rămân, să mai fac un pas?
Ce-a mai rămas? din noaptea albă, din pânzele freatic construite... simt, mâinile ne sunt colac pentru salvare, mă-nec, într-o mare de lacrimi, te caut cu ardoare...
Ce-a mai rămas? nu vreau promisiuni, nimic din ce n-am vrea să se întâmple... vreau doar atât: să rămânem aceia care suntem NOI, să-mi umpli tâmplele de sărutări - şuvoi...
No comments:
Post a Comment