M-ai tulburat...

M-ai tulburat cu absenţa ta,
atâta amar de vreme,
atâţia ani de zile...
ţi se plimbau
pe dinaintea-ţi,
mereu alte copile...


M-ai tulburat cu lipsa ta,
zile la rând
şi nopţi întregi
fără să înţeleg,
fără să înţelegi
că dragostea-i fiinţa
deasupra tuturor,
nu poţi s-o negi...


M-ai tulburat apoi
cu ochii tăi,
prezenţa ta
m-a tulburat...
şi-acum cu scăpărări,
văpăi,
viaţă iar mi-ai dat...


Şi mai sunt zile când mă tulburi,
sunt zile când sufletele ne ciocnim,
acele zile-n care fără să dorim,
iubim, sărutăm şi rănim!