Mă iubeşte...

Mă iubeşte un om,
un oraş întreg
să mă iubească,
nu conteneşte...
În parc, au înflorit
crenguţe plăpânde
şi-n gândul lor,
cald mă sărută - flămânde...


Mă iubeşte peniţa,
doar eu scriu cu ea
în fapt de seară...
mă iubesc rândurile,
aşternându-se
îmi pun cununa...
Mă iubeşte,
nu mă iubeşte,
Respir, inspir,
nu mi-e totuna!


Mă iubeşte, sfios,
un cais,
de dragul meu,
dimineaţă a înflorit,
cu tainele-i s-a deschis...


Mă iubeşte,
mi-a spus,
dar eu iubesc
felul cum îmi arată,
când mă strânge la piept,
de cuvinte, mă las, dezbrăcată...