Sclipirea din priviri...

Primele zile sunt de acomodare. Cele care le precedă, de ataşare.

Şi toate la un loc, dau naştere emoţiilor... Capete strălucitoare, mânuţe dibace, zâmbete timide...

Sclipirea din priviri le este distinctă. Sunt cei mai puri, mai buni, mai bine intenţionaţi. Sunt foarte fragili, dar în acelaşi timp puternici şi inteligenţi. Ştiu să te respecte, să-ţi tolereze indispoziţiile, să îţi zâmbească complice...

În momentul în care te simţi cel mai puţin motivat, ei sunt cei care te încurajează şi fac toate acele lucruri de care te poţi mândri.

Nu sunt în stare să trădeze ce ai clădit. Şi ştiu, deşi nu prea o arată, să aprecieze ce faci pentru ei.

Sunt ei, COPIII, alături de care îţi petreci zilele şi culegi din ele magia... Cei care ştiu să te aştepte fără să le ceri, care te poartă în gând, care ştiu să te facă să rămâi, să stărui,...şi pentru care PLECAREA TA e o durere de care nimeni nu-i poate lecui...

Sclipirea din priviri mă va urmări în tot ce voi face. Fie că voi fi departe, fie că voi fi aproape - lucrurile frumoase mă vor ţine în picioare, mă vor motiva, vor continua să dea sens vieţii mele şi mă vor determina când am reţineri, să dăruiesc, la nesfârşit, să dăruiesc...