Bej Larisa

Concursul naţional de creaţie literară "Ionel Teodoreanu", Iaşi,2010...

clasa a V-a

prof. îndrumător: Nadina Maria Szakacs
Şcoala Generală “Adam Müller Guttenbrunn”
Zăbrani, judeţul Arad

SPICUL

Iar sub spic de pai lipit
Doarme gândul meu voit
Totu-i galben colorat
Zici că nu-i adevărat.

Iau un spic şi uşurel
Încep să înşir pe el
Pietricele mărunţele
Să îi fac mamei mărgele.

Şi din galben-violet
Zâmbetele se-mpletesc
Toate-s astăzi armonie
La fel toate, se iubesc.


PRIMĂVARA

Primăvară, dragă-mi eşti
Bucurii când dăruieşti
Din înaltul cerului,
Glasul porumbelului.

Primăvară te iubesc
Te aştept, te chem întruna
Fiindcă tu mă ştii prea bine
Şi ca tine nu-i nici una.

Primăvară, primăvară
Vino pe la mine iară
Pune-mi cunună pe frunte
Şi-ţi promit să fiu cuminte.


PE DRUM

Pe drum trecut-a frumuşica
Şi toţi flăcăii o zăriră
Iar astăzi când prin faţa casei
Trecu, păru că nu ne miră...
Sfioasă şi frumoasă între toate
Păşea înaltă şi semeaţă
Avea în ochi acea sclipire
De serioasă şi glumeaţă.
Cu rochia-i roşie ca focul
Îndată, mândra fată fu zărită
De trecători intens admirată
Plecând din când în când privirea
Le zâmbea înviorată.
Pe drum mai trec adesea fete
Însă nici una nu-i ca ea:
Are acel fără de nume
În glas îşi pune dragostea,
Trece zâmbind,
La unele remarci roşind.
Pe drum trecu
Frumuşica satului
În urma ei suspină suflarea
Dacă n-ai să o recunoşti să ştii
Că-i fata ce-are ochii precum marea.


STELUŢA ŞI LUNA

Steluţa şi luna,
Două surori poţi spune
Ce îşi dau, cu drag,
Seara mâna.

Lucie şi vie
Steluţa sclipeşte
Transmite energie
Şi sufleteşte ne îmbogăţeşte.

Când luna se-ntristează uneori
Şi nu-şi mai vede lumina de nori
Steluţa nu stă locului
Şi dă din strălucire
Şi surorii sale, născută din iubire.

Steluţa şi luna
De-atunci mai mereu voioase
Ne povestesc despre iubiri
Ne dăruiesc a lor lumină
Şi ştim cu toţi
Căldura lor, de dragoste cât e de plină.


GHIOCELUL

E făcut parcă anume
Pentru a purta un nume
Ghiocelul - clopoţel
Este foarte mititel.

Iubeşte să iasă afară
Să ne încânte privirea
De albul său minunat
Cu puţin verde pătat.

Gingaş şi dornic de joacă
Pe toţi copiii provoacă
Să-l culeagă, să-i pună şnur
Şi să-l dea mamei în dar
De pe-al câmpiei hotar.

Şi frumos cules de noi,
Scuturându-şi picăturile de rouă,
Să nu ştie că ne plouă,
Iar mamei să-i dea
Tot ce vrea inima sa.