Sas Robert

Concursul naţional de creaţie literară "Ionel Teodoreanu", Iaşi,2010...

clasa a V-a

prof. îndrumător: Nadina Maria Szakacs
Şcoala Generală “Adam Müller Guttenbrunn“
Zăbrani, judeţul Arad

DOAR UN SUFLET

Eu, Doamne, sunt doar un suflet de copil
Şi răsărit în plin April
Te rog să dai părinţilor
Multe bucurii în viaţă,
Fericiri din partea mea
Şi să îi ţii sănătoşi
Pe părinţii mei frumoşi.

Doar un suflet eu pot fi
Ce nu poate mult greşi
De-aceea îndrumă-mă
Şi pe cale cheamă-mă.

Învaţă-mă să fac doar bine
Să port îngeri lângă mine
Şi în buna Ta dreptate
Să fiu plin de bunătate.

Doar un suflet, o fiinţă
Încărcată de credinţă
Nu cer multe, să cresc mare
Şi frumos ca şi o floare.


TE STRIGĂ UN COPIL

Te strigă un copil pe nume
Şi pleci, uitând de toate-n urma ta
Şi plânge sărmanul, nu poate
Răbda, indiferenţa ta....

Te strigă un copil cu glasul
De înger care cere ajutor
Nici nu priveşti la cel rămasul
Nici nu te îngrijeşti de el.

Te strigă un copil cu lacrimi
Cu glasul înmuiat de dor
O îmbrăţişare ar fi de-ajuns
Ca preţ al anilor ce mor.

Te strigă un copil cu disperare
Luptându-se cu clipa grea
Tu nici habar dar nici răbdare
Nu ai să vezi ce sufletul acela vrea.

Te strigă un copil zâmbind pe cale
Cu braţele deschise larg a căutare
Crezând că-şi va găsi o alinare
În reci, braţele tale.

Dar poate să aştepte
Înfrigurat şi singur
Tu n-ai răspuns pentru nici o chemare,
Eşti mult prea cufundat
În altă căutare.


EŞTI MINUNATĂ

Tu mamă, glas dulce de rai
Eşti minunată între toate
Speranţa că eşti veşnică îmi dai
Şi-mi faci clipele minunate.

Eşti minunată mama mea
Binecuvântare Dumnezeu să-ţi dea
Eşti braţul straşnic care nu mă lasă
Eşti îngerul ce mă veghează.

Lumini se-aprind prin tine şi în preajma ta
Eşti minunată, doamna mea
Tu m-ai născut şi m-ai crescut cu dragoste de mamă
Eşti fericită precum şi te cheamă.

Eşti minunată, tu femeie-ntre femei
Ca tine simt acum că nu-i nici una,
Ai darul de-a mă mângâia
De a-mi uşura o noapte grea
Şi pentru toate-ţi mulţumesc,
Mămica mea.


UN GLAS FERMECĂTOR

Ce să fie oare?
Un glas blând de soare
Dă din aripioare

Şi trimite raze
Bucurie nouă,
Fără să mai plouă.

Glasul unei flori
Cu multe culori
Cu petale sute,
A-nceput azi să cuvânte.

Şi natura toată
Cântă minunată
Stelele tresaltă
Bucurie-naltă.

Cine ar putea,
Astăzi să ne dea
Bucurii nespuse
Şi daruri ascunse?

Glas fermecător,
Zâmbet răpitor,
Căldură de rază,
Îmbrăţişări de amiază.


DOAMNA ÎNVĂŢĂTOARE

O văd venind pe cale
Pe cine credeţi oare?
E doamna învăţătoare.

Blajină şi supusă,
Cu fruntea gânditoare,
Obrajii arşi de soare.

La piept poartă o broşă
Simbol de primăvară,
Frumoasă-i stă prinsă
O cală.

E doamna ce mă-nvaţă
Ce-mi poartă copilăria
Şi-n toate îmi oferă,
Senină, bucuria.

Cu toţii o ghicim
Când este supărată
Căci plânge biata fată,
Nu-şi poate lacrimile-opri.

Buzele uşor îşi muşcă
Priveşte visătoare,
S-o vezi e o încântare.

Când este fericită
Tresaltă şi palpită
Dă viaţă lucrurilor
Şi risipeşte orice nor.

E doamna învăţătoare
Surâs dar şi candoare
Femeie minunată
De Dumnezeu lăsată.

Veşnic împăciuitoare
De noutăţi abundă
Hrănind a noastră minte
Ce-i mai mereu flămândă.

E doamna ce m-ajută
Să-mi zvânt o lacrimă când doare
E luptătoare care
Trimite soli în zare.

Cu ea mă simt în siguranţă
Şi văd altfel culorile, parcă deschise
Şi stând în preajma ei, mă simt
În basm sau poate-n vise.

Pentru-a ei bunătate
Zile cu soare-am da
Doar să-i vedem pe chip
Mereu mângâierea.

Şi de o supărăm
Tot ea e împăciuitoare
Ne vindecă tristeţea şi avântul
I se citeşte pe buze, blând - cuvântul.

Doamnei învăţătoare
Cu toţii îi suntem fii
Şi culegând flori de pe cale
De toate-i dăruim, agale
Dar nu câte ar merita,
Ea care, pentru noi, s-ar sacrifica.