Iubeşte-mă...

Iubeşte-mă
şi-nveleşte-mă de griji,
să nu mă-ntineze vreun gând,
cu pacea, la noapte,
vom face un legământ...


Iubeşte-mă mică,
voi creşte mai mare,
tolerează-mi copilăriile,
sunt trecătoare...


Iubeşte-mă,
posedă-mă,
fă-mă a ta...
du-mă acolo
unde, în transcendent,
vom continua:
să fim iubire,
să respirăm prin ea,
în dragoste, nicicând,
nu vom ceda...


Iubeşte-mă,
nu-ţi fie frică
şi mă-mblânzeşte
când sălbatică par...
ştiu, că uneori e bizar,
cât sunt de complexă
până şi ţie, îţi las,
fiinţa - perplexă...


Iubeşte-mă
cu îngăduinţă,
cu stăruinţa de-a fi,
mereu, noi...
pune-mi în palme
sărutări o mie,
pecetea de pe buze
nimeni să n-o ştie...


Iubeşte-mă
şi lasă-mă să mă-nvelesc de toate,
să uit de visele, cândva, neroade,
astăzi, simt, sunt altă fiinţă:
nu mai ezit,
nu-mi mai pierd firea,
mă dărui toată,
nu mai vreau nemurirea...


Iubeşte-mă,
fii aici,
clipă de clipă cu mine...
sărută-mi fruntea,
nu măsura timpul,
nu ştii, că la fiecare
strângere de mână,
se schimbă anotimpul?


Iubeşte-mă,
strigă-mă,
cheamă-mă lângă tine...
nu vreau să stau
la graniţă de inima ta,
vreau să fiu o parte,
din ce ne desparte
şi să birui timpul
ce necruţător,
ne împarte:
pe mine, pe tine,
doar - doi -
câteodată ne ţine...


Iubeşte-mă,
chiar de-s fiinţă
sau nefiinţă...
azi nu-mi măsor paşii,
blestem ceasul
ce ne ţine în loc:
sărutul, pasul...