Dar în realitate, tânjim după normalitate, după simplitatea care de cele mai multe ori înseamnă totul şi e singura care ne condiţionează fericirea în starea ei pură...
Mă simt, în sfârşit, un om odihnit, numai după a doua zi de vacanţă...Aveam nevoie să-mi încarc bateriile, să-mi sfidez programul zilnic...mă simt o alta: relaxată, zâmbitoare, energică...
Mă simt de parcă am lăsat în urmă ora la care mă trezesc zilnic - 4.30 - şi profit din plin de somn, de momente alături de oamenii dragi ce-mi fac sufletul să respire, să tresalte...
Îmi doresc normalitate, pentru că de fapt, asta înseamnă normalitate: timp pentru tine, cu tine, timp alocat celor dragi...să nu-ţi mai pese de timp - o coordonată mult prea necruţătoare...să simţi că eşti stăpâna timpului, că-l ţii captiv...chiar şi pentru câteva momente...
Normalitate înseamnă să iubesc, să cred, să sper, să am şanse, să fiu odihnită, să mă delectez cu o carte pentru propria-mi plăcere...
Vă-mbrăţişez: nebun(ă) de alb, cu o cafea în mână şi cu sufletul inundat de lumină,
Nadi
No comments:
Post a Comment