Şi copiii mei scriu...(1)

Cu obrajii îmbujoraţi de frigul de afară, intru repede în casă...
Mă uit la ceas. Timpul s-a scurs nespus de repede. Trebuie să îmi fac temele. Cu ce să încep? Cu descrierea, care îmi place foarte mult.
Cu creionul în mână şi ochii întredeschişi mă gândesc...visez? Nici eu nu ştiu...Văd în faţa mea acei ochi luminoşi care mă îndeamnă şi acum precum întotdeauna, care îşi trec mâna cu dragoste peste căpşoarele noastre, ne privesc în linişte şi ne oferă încrederea că astăzi vom descoperi noi şi noi lucruri.
Nemişcată, cu ochii în ochii mei...vorbele sale calde îmi merg la inimă, privirea sa e mereu preocupată în a observa dacă am înţeles exact ce mi s-a explicat...e atentă la orice mişcare a noastră, la orice reacţie...
Profesoara mea cu obrazul curat, ochii verzi şi păr lung găseşte mai mereu metode de a ne atrage spre dumneaei prin bunadispoziţie şi prin ideile folositoare. Noi o iubim pentru că e mai mereu veselă, iar în acelaşi timp şi o bună prietenă deoarece ştie să ne vorbească frumos şi ne dezvăluie întotdeauna lucruri interesante.
Nu o pot uita pe doamna profesoară pentru tot ce a făcut pentru noi şi pentru tot ce ştiu că va face în continuare...Dar ce văd? Profesoara intră veselă în clasă, păşeşte voioasă spre catedră şi dezchizând catalogul am impresia că pe mine mă va striga să citesc tema...
Mă trezesc din visare, apuc creionul şi-ncep să scriu descrierea...
(compunere scrisă de Călean Cristiana Patricia, clasa a VI-a, Şc. gen. A.M.G. Zăbrani, Arad - 2009)