Când fulgii ne îndreaptă gândurile unul spre celălalt...

Să ţii pumnii pâlnie, să ningă-n ei... fă-mi, te rog mare, bulgărele dragostei... fi te rog sania mea şi poartă-mă anume pentru-a mă-ncânta... nu spune nu când vezi că cerne timpul norii ... în ianuarie ghioceii înfloresc, şi nu bujorii...

Amintirile cern o parte din mine, o parte din tine...azi gândul ne poartă, iar cerul aşteaptă...ne e dor sau ne amăgim? ne căutăm lipsa unul altuia sau rătăcim? iubim sau gheţari vrem să fim? doar întrebări din care ce să cred? că nu ne potrivim?

Suntem mereu împreună...chiar de negi, chiar de există mereu o alta...chiar de nu vom mai fi vreodată laolaltă...tot împreună suntem, chiar de neg...chiar dacă caut un potenţial "altul"...nimic nu mi te va-nlocui...

De ce nu vii în anotimpul vieţii mele? doar flori de gheaţă îmi mângâie azi singurătatea...nu există fulg pe care să nu-l trimit în căutarea ta...unde eşti? pe ce cărări abătute? nu ştii c-acele căi, fără de mine, sunt abrupte?

Unde au dispărut? Bulgărele ce mă răcorea cândva? Felinarul ce privirile ne lumina? Omul de zăpadă care ne-a unit? Unde ne e pruncul încă nenăscut? Unde-i promisiunea de a fi a ta? Unde-i azi speranţa ce mai stăruia? Unde-s toate astea? Unde rătăceşti? Străine-mi sunt toate...şi-ntr-un colţ uitate...nu simt nici iubire, nici dezamăgire...nici dor azi nu-i mai spun...ceva fără de nume...pustiul mă apasă...şi dornică de tine pornesc mereu pe cale...a sta în loc ar însemna, să mă afund în lipsa ta!! Cât timp mă voi mai condamna? De ce nu las azi fulgi de nea? Să îmi sărute creştetul în taină...să simt, cum prin fiinţa ta simţeam că-i iarnă...

Te-aştept în ziua ştii tu care...în ziua-n care o să ningă părul meu...în ziua-n care voi simţi că fără de tine îmi este cel mai greu...aştept, nu mai invoc, nu vreau să sune a chemare...e iarnă şi aştept...cad fulgi, îi confund deseori cu petale...în iarnă-aştept...căci aşteptând se va transforma iarna-n aşteptare...

Ştiu că ţi-e dor, nu ştii azi cum să mai revii...ce-a fost frumos, să reînvii...ce-a fost frumos şi azi uitat, dar nu cu desăvârşire...pe vechile cărări ce par uitate sunt încă urme de iubire...