Nadina

Nadina

Sunday 15 November 2009

Vasile Voiculescu, Liviu Rebreanu – Vară de noiembrie, anotimpul cui?


Vasile Voiculescu şi Liviu Rebreanu, doi scriitori excepţionali ce s-au făcut remarcaţi prin operele lor, sunt celebraţi în luna noiembrie, acest simpozion fiind desfăşurat la o zi după data zilei naşterii lor, şi anume 28 noiembrie - data simpozionului, 27 noiembrie - ziua naşterii scriitorilor.
Cei doi scriitori s-au născut la o distanţă de un an unul faţă de celălalt. Au adoptat formule estetice diferite: Liviu Rebreanu s-a făcut remarcat ca realist şi romancier, pe când Vasile Voiculescu a fost prin excelenţă tradiţionalist şi poet religios.
Singurul lor punct comun este faptul că opera lor, creaţia în sine, a reprezentat expresia atmosferei acelor timpuri. Rebreanu a fost nevoit să trăiască în Transilvania pusă sub stăpânire de Imperiul Austro-Ungar. Voiculescu a trăit în România, într-o atmosferă creată de dictatura comunistă.
Această perioadă a fost ostilă dezvoltării literaturii şi libertăţii individuale. Rebreanu a fost nevoit să emigreze din acea atmosferă, pe când Voiculescu a fost nevoit să îşi irosească idealurile, şi în fapt viaţa, într-un anonimat impus de acele timpuri. Destinele şi activităţile celor doi scriitori au fost diferite, însă pe de o parte s-au desfăşurat în paralelism cronologic.
Rebreanu, de-a lungul vieţii, a primit distincţia de eminent în nenumărate rânduri. Chiar fiind repartizat sublocotenent în sud-estul Ungariei, el întreprinde activităţi literare, şi anume: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice.
Părinţii săi constituie un model în literatură, model reprezentat de familia Herdelea care apare în „Ion”, „Răscoala”, „Gorila” etc.
S-a simţit foarte legat de locurile în care a trăit, în special de Maieru, al cărui cadru toponimic şi onomastic s-a păstrat şi în unele episoade din „Ion”. Maieru era văzut precum „un cuib al visurilor”, după cum afirmă scriitorul: „În Maieru am trăit cele mai frumoase şi mai fericite zile ale vieţii mele...”.
Tot scriitorul povesteşte despre modul cum a luat contactul cu ţăranul român în Prislop: „Aici am luat contact cu ţăranul român, aici l-am cunoscut mai bine, aici m-am impregnat de toate suferinţele şi visurile lui – lucruri care aveau să treacă mai târziu în literatura mea...”.
S-a confruntat prin anul 1910 cu o situaţie materială precară la Bucureşti: „...aici începe un capitol întunecat al vieţii mele, o epocă grea, de luptă dârză cu mizeria şi pasiunea de scriitor”. A existat şi o perioadă în care a activat ca reporter la Adevărul.
La data de 12 / 13 mai 1917, fratele său Emil, ofiţer la armata austro-ungară, a fost acuzat de crimă de dezertare şi spionaj şi condamnat la moarte. Această întâmplare a înregistrat ecouri în lumea romanului „Pădurea spânzuraţilor”. Se documentează foarte atent în legătură cu sfârşitul tragic al fratelui său.
Moare la vârsta de 59 de ani. Este scriitorul care a readus problematica ţărănească în centrul atenţiei lumii literare, prin romanul setei de pământ „Ion”.
Romanul „Răscoala” a constituit capodopera romanului românesc din toate timpurile şi a fost supranumit de George Călinescu „roman al gloatei”. După „Răscoala” nu a mai dat nici o capodoperă, toate romanele scrise ulterior fiind catalogate de George Călinescu drept inegale.
Rebreanu a fost unul dintre puţinii scriitori care s-a bucurat de succes de librărie, de onoruri publice şi de recunoaşterea valorii sale, atât din partea publicului, cât şi din partea criticilor, încă din timpul vieţii.
I s-a oferit Premiul Naţional pentru proză. Este considerat un clasic al literaturii române şi i s-au consacrat zeci, sute de studii şi comentarii.
Vasile Voiculescu şi-a dat doctoratul în medicină în anul 1910. a practicat medicina la ţară, iar în timpul primului război mondial a fost medic militar la Bârlad.
Primele amintiri din copilărie: „M-am născut pe ţărmuri de ape mari şi m-am trezit ştiind să înot”. Scriitorul va păstra toată viaţa pasiunea lecturii din domeniile cele mai diverse.
Face o afirmaţie privind formarea sa intelectuală: „Ceea ce vă pot afirma...este că pregătirea ştiinţifică, studiile medicale, cunoştinţele de filosofie şi tot câştigul meu în celelalte domenii de cultură, artă, literatură, în loc să mă depărteze, m-au apropiat de credinţă”.
Singura călătorie în străinătate de-a lungul vieţii este o excursie la Veneţia, împreună cu prietenul său Nicolae Constantinescu. A fost supranumit „medicul fără de arginţi”, pentru că nu lua niciodată bani de la pacienţi.
Scrie atât în domeniul medical cât şi în cel literar. Are mare încredere în medicina tradiţională. Multe opere ale scriitorului, au apărut postum.
De-a lungul vieţii, a existat o perioadă în care a fost exclus din viaţa literară. În 1941 a fost distins cu Premiul Naţional de poezie. A făcut patru ani de detenţie (în perioada 1958 – 1962) în închisorile comuniste din cauza unei erori judiciare.
După 1948, i s-a interzis să mai publice. Postmortem, a fost ales ca membru al Academiei Române.
Ambii scriitori au avut o viaţă cu suişuri şi coborâşuri, o activitate literară bogată sau periclitată la un moment dat de timpurile trăite. Ei trăiesc şi astăzi, prin operele lor literare, prin personalitatea lor impunătoare.
Ne-au lăsat o bogăţie imensă, sufletească şi în acelaşi timp morală, valoroasă. Cu atât mai mult, scopul celebrării lor este întemeiat, iar acest simpozion îşi are rostul .
În amintirea celor doi scriitori, în vederea valorificării muncii lor, a fost demarat acest demers. Iubitorii de literatură nu pot fi decât încântaţi. Şi având în vedere faptul că, însăşi timpurile noastre nu sunt tocmai faste, consider că am încercat să ne îmbogăţim sufletul valorificând în primul rând substraturile fondului nostru sufletesc.
A fost o aducere-aminte a ceea ce a însemnat munca, în orice fel de condiţii – prielnice sau neprielnice – combinată cu pasiunea şi talentul, fără de care nimeni nu a putut realiza ce şi-a propus şi în definitiv, astfel asigurându-şi o recunoaştere de valoare însemnată şi o existenţă perpetuă.
Nadina Maria Szakacs - articol publicat în Revista simpozionului interjudeţean Vară de noiembrie, pagina 7,Piteşti, Anul I, Nr. 1, 2009, ISSN 2067-7324. Ediţia I, 28 noiembrie 2009, Simpozion-concurs interjudeţean.

No comments:

Post a Comment