Şerpuirea unui destin...

Ne închidem adesea în propria carapace

Fără a mai lăsa, un fir de lumină să ne pătrundă..

Suntem prizonierii propriilor speranţe şi vise

Suntem încătuşaţi de cea mai înaltă aspiraţie.

În toate, văd azi...cum nu vedeam odată,

Lumini şi umbre, ce se răspândesc

Şi dac-ajunsam atât să iubesc,

Meritul e-al tău,cum să te răsplătesc?

Cu umilă credinţă caut şi încerc un nou drum

Străduinţa, o exersez din plin,

Îmi umplu noaptea de gânduri deşarte.

Orice răscruce îmi oferă noi oportunităţi,

Dar nu ştiu drumul ce am să apuc..

În stânga-i senin, prea senin pentru mine,

În dreapta, nu cutez să văd răsăritul cândva..

În spate-i lăsat, de ceva timp trecutul..

Incertitudini, când privesc în faţa mea!!

Fiecare zi o aştept ca pe o resemnare,

Ca pe un fapt ce se petrece firesc..

Nimic senzaţional, nimic inedit..

Aştept însă noaptea,...să mai schimb ceva!!

Aştept să-mi plouă-n gânduri - o soluţie,

Să îmi echilibrez cumva viaţa..

Să nu mai fiu, un simplu privitor..

Vreau tot mai mult, să mă implic în acţiune,

Să fiu complex şi complet jucător!

Şi jur pe propria-mi bunătate,

M-aş înfrâna, atunci când gândurile mă poartă departe...

Dar sunt şi astea, nişte fapte...

Oare trecutul, viitorul??

Incertitudinea din părul ei..?

Îmi dau azi o vagă dorinţă

Şi un fior îngrozitor..

Mă simt fiinţă, nefiinţă...

Şi dorul meu e-apăsător!

Şi voi sfârşi curând cu toate...

Voi vedea fapte luminate,

Voi ridica privirea surâzând...

Voi spune:

"Lasă-mă să fiu ce sunt!

Sunt un destin încă nefrânt...

Şi am depus un legământ...

Să fac tot ce îmi stă în putinţă,

Să trăiesc la aceeaşi intensitate,

Să mistui focul ce în mine arde..

Să birui ce am fost şi să devin ce sunt!"

Szakacs Nadina Maria- 19.11.2008 ...lui George