Celor plecaţi pe drumul presărat cu lacrimi şi cu stele

Afară bate vântul, dar nu de el îmi pasă

Ci de faptul că am pierdut-o pe steaua care era mai frumoasă,

Când Dumnezeu cântecul ne-a dat

Cu vocea ei ne-a încântat.

Azi îngerilor ea le cântă

Şi-acolo sus viaţa-i este sfântă

Nu ea este cea care s-a grăbit s-atingă o stea

Ci viaţa brusc s-a terminat

Când totul era minunat .

A avut o existenţă frumoasă

Cum puţini în viaţă au

Cariera i-a fost glorioasă

Şi nu am să pot uitării să o dau.

când iubirea cunoscuse

Viaţa i-a întins o crudă cursă

Răpind-o dintre noi prea curând

Spulberându-i visele în vânt.

E tristă şi cruntă căderea sa

Căci nu s-a mai putut ridica

Însă va rămâne o stea ce veşnic va lumina.

Nu a putut învinge moartea

Dar viaţa sigur ea a învins

Prin cântecele sale şi frumuseţea-i

Ne dovedeşte că acest capitol al vieţii nu s-a stins.

Dincolo de nori şi stele

Dincolo de tot ce este omenesc

Laura şi Cristi se iubesc,

Alături de copilul lor privesc

Cum lacrimile cu durerea se-mpletesc.

Dormiţi în pace, să vă fie raiul sălaş deplin

Sper că aţi găsit drumul cel bun,

Şi oricât de greu ar fi

Aţi reuşit să ajungeţi dincolo de stele, la îngeri.

Viaţa ne-a dezamăgit

Luându-vă prea curând

În momentul fericit

În care unul pe celălalt v-aţi găsit.

Acum sunteţi pentru totdeauna împreună

Şi dacă în cer reuşiţi să staţi din nou mână în mână

Trimiteţi-ne un semn că încă vă iubiţi

Şi soarele să fie dovada că zâmbiţi.

Cristi a fost un suflet deosebit

N-a avut timp să biruiască moartea

Dar viaţa a biruit.

Odihniţi-vă în pace

Pe scena ce v-a fost destinată sus

Pentru noi nu aţi apus.

Laura, suntem mulţi

Ne-a păsat de viaţa lui Cristi şi-a ta

Şi nu vă vom uita.

Cortina vieţii a căzut când nu trebuia

Iar voi, doi actori îndrăgostiţi

Aţi atins o stea...

Compusă în 12 martie 2006 - Nadina Maria Szakacs
Laurei (1967 - 2006), lui Cristi (1970 - 2006) şi îngeraşului lor nenăscut...

P.S. Nu putem să nu continuăm să credem în muzica Laurei, nu ne putem dispensa de vocea ei caldă, plăcută...de patima cu care cânta. Nu o putem da la o parte, ca şi când nu ar fi existat...ea trăieşte prin fiecare vers, prin fiecare amintire lăsată de ea!! Te iubim, necondiţionat, Laura!! Dumnezeu să te odihnească!!!
["...sunt ca o mare căutând un ţărm mai bun..."]