În anotimpuri reci, de gheaţă...

În anotimpuri reci, de gheaţă,
Totul devine mai clar, mai rece...
Observ şi cum de dragoste îţi trece...


Nu pot nicicum, sufletul a-mi trăda,
Nici ţie, dacă încă nu-i pe drum,
Nu-ţi pot dragostea amplifica...


În anotimpuri reci, de gheaţă,
De la zăpezi mă încălzesc,
Sunt mult mai calde
Decât icebergul tău sufletesc...


Şi pe cărări de timp şi alb
Adesea troienite,
Eu sufletul îmi scald,
mi-e teamă c-am să mă topesc,
într-o zi, iubite...


În anotimpuri reci, de gheaţă,
Mă iei în braţe şi mă laşi,
Nu văd decât doar două flori de gheaţă
şi-n urma ta, doar nişte paşi...