Ger...

E ger
şi-ntr-una cer - înălţătoare,
O rugă, către Sfântul Soare...

Noaptea nici stele nu apar,
Întreg tabloul pare de cleştar,
De ai fi fost - tu - măcar...


E ger cumplit,
De-atâta dor
şi aşteptare-am obosit,
Eu, în tăcere, pleoapele
mi-am învelit!


E ger năpraznic,
Se răzvrăteşte - azi -
fiara din mine...
Iar pe drumul troienit, de vreme,
Nu se mai iveşte, dragostea,
pesemne...


Cu gerul de afară
Asociez tăcerile
ce vin din partea ta,
Nu vezi, din rădăcini cum se usucă,
Astăzi, întreagă, fiinţa mea?


E ger,
Norii gri cern fără-ndurare,
Privesc degeaba dincolo de ei,
Fiindcă nu voi găsi nicio salvare.


E ger
şi rând pe rând,
Ne vedem chipurile împietrind,
Ne vedem lacrimile îngheţând
Şi-orice cuvânt, în calea lor, stârpind.