Nadina

Nadina

Monday 8 November 2010

DETERMINAREA SPRE COMUNICARE ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ


Szakacs Nadina Maria

Şcoala Generală Adam Muller Guttenbrunn Zăbrani

În societatea contemporană, comunicarea a devenit prioritară şi este văzută foarte des ca fiind o temă centrală de dezbatere dar şi o necesitate acută pentru individ.

Comunicarea reprezintă ansamblul procedeelor cu ajutorul cărora se efectuează schimburi de informaţii şi de semnificaţii între persoane care se află într-o situaţie socială dată.

Procesele de comunicare sunt esenţiale şi sunt formate întotdeauna pe fenomene de interacţiune. Orice tip de comunicare reprezintă o interacţiune. Nu există interacţiune, nu există comunicare.

Comunicarea nu este un simplu proces de transmitere ci se constituie ca un transfer între locutori, emiterea şi receptarea fiind simultane.

Comunicarea este un act social care are întotdeauna un obiectiv şi bineînţeles o finalitate. Comunicarea este un sistem complex influenţat de factori naturali, psihologici, cognitivi şi sociali.

Ea poate fi văzută ca mijloc de promovare a relaţiilor sociale, dar şi ca sursă de presiune, influenţă şi manipulare.

Comunicarea se stabileşte prin creare de sens, graţie unei suite de verigi ce permit raporturi diferite între obiectivele, rolurile, atitudinile şi cenzurile proprii fiecăruia.

Comunicarea este un proces specific fiinţei umane. Fiinţa umană trebuie să comunice pentru a se dezvolta, pentru a progresa.

În ultimii ani, comunicarea a căpătat alte conotaţii. Comunicarea verbală a fost înlocuită cu substituenţi precum Tv, Internet, telefon etc.

Cei care folosesc aceste mijloace de comunicare sunt majoritatea tineri. Ei pierd oarecum uzul limbii, nu mai parcurg linia transcendentă în cunoaşterea regulilor de comunicare.

Tinerii sunt nevoiţi să nu mai interrelaţioneze direct cu ceilalţi. Indiferent de nevoi, recurg la mijloace electronice pentru a şi le satisface. Le este mai la îndemână astfel.

Comunicarea dezvoltă personalitatea unui individ, îi lărgeşte sfera de cunoaştere şi de interacţiune. Comunicarea ajută la conturarea de opinii, idei, atitudini. Comunicând îşi poate dezvolta aprecierea, capacitatea de a discerne, poate avea parte de diverse experienţe cognitive.

Unele programe educaţionale pot duce la însuşirea unui nou vocabular în cazul copiilor şi a unui vocabular mai elevat în cazul celor maturi.

La nivel familial au fost realizate studii pe baza cărora s-a constatat că mamele care au o pregătire profesională superioară au o comunicare mai eficientă şi mai frecvent direcţionată spre o conversaţie educaţională.

Mamele având studii la nivel de bază nu comunică foarte multe copiilor şi utilizează comunicarea spre a le dirija comportamentul.

Ei sunt angrenaţi zilnic în situaţii deloc folositoare. Chiar şi în conversaţia cu colegii de şcoală folosesc messenger-ul şi site-uri de socializare. Acei copii nu mai au empatia specifică vârstei.

Părinţii trebuie să le creeze mereu situaţii de comunicare în care aceştia să activeze, să îşi dezvolte vocabularul, să emită idei proprii, să nu se mărginească la toate tertipurile care îl pot izola de oameni, comunicarea devenind un act benefic, o necesitate.

La şcoală, atât colegii trebuie să îi provoace la o discuţie cât şi profesorii de la clasă trebuie să îi angreneze în situaţii de comunicare. Li se va cere să emită o opinie în privinţa unui subiect de exemplu cum i s-a părut lecţia de astăzi.

Pentru o cât mai bună comunicare la clasă, profesorul trebuie să aleagă teme de grup care îi va obliga automat pe aceştia să îşi aducă aportul într-o lucrare, într-un studiu. Nu doar că va fi nevoit să apeleze la cunoştinţele pe care le deţine, ci va trebui să le expună celorlalţi pentru a fi dezbătute şi poate chiar consemnate.

La început, tendinţa de a nu participa la activitate va fi foarte mare. Uneori ne putem confrunta cu refuzul. Dacă dorim să avem rezultate pozitive îl vom introduce în grup puţin cât de puţin, cu pretextul utilităţii sale. Va conştientiza oarecum faptul că părerea sa contează şi că fără de ea proiectul nu va fi dus la bun sfârşit.

Într-un final, îşi va căpăta încrederea în sine, acasă fiind chiar va căuta tovarăşi de joacă cu care să relaţioneze. Este o acţiune dificilă, care depinde întotdeauna de bunăvoinţa atât a celui care oferă ajutorul cât şi a celui care trebuie ajutat.

Persoana care se implică în ajutorarea unor astfel de persoane trebuie să aibă foarte multă răbdare. Îţi propui un ţel, pe care vrei să îl atingi, îţi creionezi paşii, îi urmezi întocmai, cu discrepanţe uneori dată fiind situaţia, dar orice s-ar ivi pe parcurs tu ai un obiectiv de realizat şi produsul finit reflectă parcursul acestui demers.

Nu doar copiii se confruntă la ora actuală cu deficit de comunicare. Există şi adulţi care ajung să aibă în timp tulburări grave de vorbire sau atitudini antisociale. Întotdeauna, în astfel de cazuri, trebuie ştiută geneza problemei pentru a porni în rezolvarea ei.

Comunicarea este pionul relaţiilor sociale ditre oameni. Indiferent de context, ne vom confrunta cu situaţii de comunicare. Nu trebuie să ne ferim de conversaţii, dezbateri, discuţii simple. Exersarea comunicării este primul pas către o comunicare perfect normală.

Fără actul comunicării nu ni se poate răspunde nevoilor noastre, nu putem beneficia de lămuriri, conversaţie cu cineva drag. Interiorizarea este un duşman al comunicării care duce la pasivitatea unei persoane în vorbire.

Uneori vorbele de prisos, dar cel mai adesea ele au o însemnătate, un mesaj vital nouă. Se spune că de foarte multe ori îţi dai seama de caracterul unei persoane după felul cum vorbeşte, gesticulează. Toate acestea îl trădează, oricât de controlat ar fi.

Spun da comunicării şi totodată şansei oferite celorlalţi de a mă cunoaşte, de a interrelaţiona cu ei, de a face schimb de experienţe, de a socializa cum se cuvine într-o societate contemporană.

2 comments:

  1. Licurici incandescent...ai tu curajul asta sa ne reprosezi noua, semenilor tai, lipsa de comunicativitate?? Chiar asa?? Pai sa-ti spun ca am realizat astazi lucruri importante si valoroase datorita comunicativitatii mele:
    - am dat 15 clickuri pe un site dedicat afacerilor si am castigat o suma frumoasa, mai urmeaza doar inca 3 clickuri sa-mi incasez cecul...
    - am folosit doar 5 cuvinte (dragutza, apetisanta, bunoaca, senzuala...si verbul vreau), plus o gramada de clickuri pe butonasele acelea dragutze de-mi desccriu starile sufletesti fara sa scot o vorbulitza si m-am ales cu 3 intalniri pe care le programez in zilele urmatoare.Sper,la intalnire, sa n-am nici o problema de comunicare, cunosc gestica butonaselor acelora dragutze.
    -un prieten mi-a comunicat "URL"-ul unui site in care am introdus anumite date folosind butoanele, dupa un timp de procesare a venit si rezultatul: sufar de disfunctionalitate a bilei...crize de fiere adica...lucru care-l stiam deja.
    Vezi dar Nadina, comunic cu fervoare. Chiar daca comunicarea mea dezvolta cu preponderenta abilitatile degetului aratator iar tabloul,in general,ma infatiseaza ca pe un marinar disperat,cu un deget crispat de solicitare, care incearca sa trimita acel S.O.S. de pe vasul care se scufunda.....
    Ai dreptate in ceea ce spui, comunicarea ne face sa functionam, sa socializam, sa putem mentine reguli, sa ne descatusam de ele, sa solidarizam, sa iubim, si sa speram....Trist este ca in contemporan comunicarea se produce in viteza, efuziunea si empatia lipsesc, comunicarea se transforma intr-o suita de "comunicate". Totul este fast: -"fast foods, fast thinkers, fast lovers"-(Pierre Bourdieu).
    Nevoia de comunicare si modurile in care aceasta are, a avut, si trebuie sa aiba loc...aceasta minge pe care tu o ridici la fileu...ma duce cu gandul la ceva ce am citit nu demult;Este vorba de cartea "Cine suntem" a lui Dan Puric....La un moment dat in timpul unui spectacol(Toujours l'amour)un scriitor neamt merge sa-si prezinte elogiile. Regizorul il intreaba cum i s-a parut spectacolul..neamtul zice ca nu poate sa raspunda imediat. Contrariat,autorul cere explicatii. Neamtul argumenteaza:
    "Ma simt ca indienii aia pe care i-au dus cowboy-ii cu trenul. Au luat niste sefi de trib, i-au dat jos de pe cai si i-au dus cu trenul cu o viteza de 50 km pe ora.I-au dat jos si le-au zis: haideti pe cai din nou.Si indienii, neincrezatori, au zis: nu, nu! De ce? _Asteptam sa ne vina sufletul". Asa si eu, consider ca multitudinea de "comunicate", viteza informatiilor, a noului, a senzationalului, adrenalina pe care mi-o simt in gat, ma face sa-mi depasesc sufletul, sa particip la cursa asta ca o tinichea goala si sunatoare....Prefer calul :)

    Take care Licurici!...."force be with u" :)
    Minu

    ReplyDelete
  2. Am aflat multe din lucrurile pe care le-ai facut in ultima vreme :)
    Iti multumesc de mesaj, si daca reprosez ceva, e fiindca lumea a luat-o razna!! Si asta nu poate fi un sens bun :(
    Take care u 2, God be with u :)

    Nadi

    ReplyDelete