Nadina

Nadina

Thursday 18 November 2010

INVITAŢIA LA VALS SAU CÂND ADEVĂRATA DRAGOSTE SE UCIDE PE SINE...



Prof. Szakacs Nadina Maria

Şcoala Generală Vladimirescu

Titlul operei are ca sursă de inspiraţie compoziţia lui Weber „L`invitation a la valse”. Este povestea de dragoste dintre Tudor, student la Drept şi a Mihaelei, studentă la Litere. O poveste de dragoste năucitoare, trăită cu febrilitate între orgolii, sentimente, deziluzii şi dor.

Povestea lor ia naştere la un bal studenţesc. Mihaela devine însă evidentă cu adevărat atunci când devine vecina lui Tudor. Acesta plănuieşte să o cucerească precum procedase şi în alte rânduri cu alte fete, însă se va lovi de refuzul ferm al fetei.

Va începe să îi scrie în mod repetat, obsedant. Nu concepea să piardă o astfel de partidă. Scrisorile de dragoste îi erau refuzate. Dar până la urmă fata s-a înmuiat şi a început să răspundă. Atunci, lui Tudor îi încolţeşte ideea că reduta, încet-încet, poate fi cucerită. Jubila în sinea lui.

Fata se îndrăgosteşte de el. Însă vrea să fie tratată cu respect, să nu fie comparată cu celelalte femei. În subconştientul său, Tudor la rândul lui, se îndrăgosteşte, dar este prea mândru să recunoască acest lucru până şi sie însuşi. Fata va accepta să se întâlnească cu el şi chiar i se va dărui trup şi suflet.

Cei doi pleacă la mare fericiţi şi îndrăgostiţi. Însă acolo un incident le umbreşte puţin fericirea. Tudor îi face fetei o surpriză şi o duce în excursie la Constantinopol.

Acolo sunt mai fericiţi ca niciodată. Acela e apogeul iubirii lor. Se confruntă cu exuberanţa primei iubiri, când toate gesturile au un ritm uluitor, când trăirile sunt ameţitoare şi plăcute. E prea multă fericire pentru fiinţa lor. Aici, Mihaela i se dăruieşte din nou, iar mai târziu acest lucru se va concretiza în fructul iubirii lor. Li se pare într-un fel că au realizat dragostea absolută, Tudor numind-o drept autoare a acestui fapt pe însăşi iubita lui.

La întoarcerea din excursie, Tudor îi scrie acesteia o scrisoare de adio. Îi era frică să mai continue, simţea că se lasă prea prins în mrejele dragostei. Aşteaptă o reacţie din partea fetei, însă aceasta întârzie să apară. Mihaela nu e dispusă să îl implore să continue dragostea dintre ei doi.

Tudor pleacă la ţară, unde se refugiază în muncă. Însă nu poate sub nici un chip să o dea uitării pe Mihaela. Şi pleacă convins la Bucureşti că aceasta îl va ierta şi că vor continua povestea de iubire de unde o lăsaseră.

Însă aici dă foarte greu de Mihaela şi întâlneşte o Mihaela rigidă, împietrită. Această atitudine a fetei deoarece îi dărâmase încrederea în singura dragoste pe care o crezuseră cândva absolută. Aimee era o alta. Era greu de înduplecat. Însă, în cele din urmă a acceptat să devină soţia lui.

Era un plan de răzbunare al femeii părăsite, mai ales că fusese părăsită, însărcinată fiind. Planul de răzbunare îşi găseşte o concretizare şi mai valabilă în momentul în care aceasta pierde sarcina.

Plănuieşte să îl înşele, însă planurile îi sunt date peste cap de un accident. Tudor va divorţa de ea şi o va obliga să se căsătorească cu presupusul amant. Le face acestora cadou casa care era pentru ei.

El va căpăta şi funcţia de profesor, funcţie după care Mihaela tânjise ca bărbatul de lângă ea să o aibă. Ea era foarte nefericită. S-ar fi întors la el. A şi recunoscut asta în scrisoarea de adio. Mihaela s-a sinucis. Ar fi dorit să se reîntoarcă la Tudor. Să însemne tot ce însemnase cândva pentru el. Şi să nu o trădeze căsătorindu-se cu prietena ei, Cici.

Toate aceste frământări au ucis-o. Şi Tudor îi împărtăşea frământările. Era atâta nelinişte în el de când aceasta se sinucise. Lua chiar şi el în calcul varianta sinuciderii.

Invitaţia la vals este destinul îndrăgostiţilor. Este drumul unei iubiri prea aprinse, o dragoste mult prea mare, care trecuse prin multe: îndoieli, sentimente, dor, aşteptare, împlinire. Au realizat dragostea absolută. Şi asta nu poate duce la fericire supremă. Când urci pe un piedestal, eşti coborât mult prea devreme. Ei au coborât de pe culmea dragostei lor dezamăgiţi, dezbinaţi de gelozie, trădare şi moarte.

Nu degeaba nu-şi mai găsea Tudor rostul: „Totul, totul îmi vorbeşte despre ea: locurile pe unde am hoinărit, casele, grădinile, lucrurile, oamenii pe care i-am cunoscut împreună. În toate şi în tot, parcă şi-a lăsat fiinţa ei […] Am credinţa fermă că viaţa mea a început cu Mihaela şi se încheie odată cu ea.”

Tot rostul existenţei începuse şi avea să se termine cu ea. Fiindcă ea, femeia cu ochii mari şi luminoşi, realizase dragostea absolută. Şi nu avea să mai fie nimeni după ea.

2 comments:

  1. Suicidul nu este nicidecum o varianta. E cartea care te duce la infrangere. Inceputul povestii este unul care ar trebui poate luat in considerare de multi. Si anume, perseverenta ...

    ReplyDelete
  2. Suicidul nu e o varianta, dar asta nu face cartea neinteresanta... dimpotriva... depinde ce structura sufleteasca are fiecare si ce ia din carte...

    ReplyDelete