Ger...

E ger
şi-ntr-una cer - înălţătoare,
O rugă, către Sfântul Soare...

Noaptea nici stele nu apar,
Întreg tabloul pare de cleştar,
De ai fi fost - tu - măcar...


E ger cumplit,
De-atâta dor
şi aşteptare-am obosit,
Eu, în tăcere, pleoapele
mi-am învelit!


E ger năpraznic,
Se răzvrăteşte - azi -
fiara din mine...
Iar pe drumul troienit, de vreme,
Nu se mai iveşte, dragostea,
pesemne...


Cu gerul de afară
Asociez tăcerile
ce vin din partea ta,
Nu vezi, din rădăcini cum se usucă,
Astăzi, întreagă, fiinţa mea?


E ger,
Norii gri cern fără-ndurare,
Privesc degeaba dincolo de ei,
Fiindcă nu voi găsi nicio salvare.


E ger
şi rând pe rând,
Ne vedem chipurile împietrind,
Ne vedem lacrimile îngheţând
Şi-orice cuvânt, în calea lor, stârpind.

Paşii mei...

 Paşii mei mărunţi
Cine mi-i întoarce?
Chiar ne amăgim?
De o vreme-ncoace...


Stau şi te ascult,
Dar vorbele tale,
Îmbracă nuanţe
Şi mă dor prea tare...


Spre ce să privesc?
Ca să nu mă doară...
Nu-mi promiţi, nici nu-mi iei
Din suflet, povară...


Când m-am rătăcit?
Spune-mi, pe ce cale?
Te vreau şi nu te vreau,
E-o dilemă mare...


Paşii mei mărunţi
Lasă în zăpadă,
Urme reci şi clare,
C-am trecut - dovadă...


Iar de când te ştiu,
Trăiesc pentru doi,
pentru doi - pereche...
Lumea mi-ai schimbat,
În nouă din veche!


Paşii mei mărunţi
Se pot şi retrage,
Se pot cuminţi,
Pot domni în pace.


Paşii mei te lasă,
Drumu-i pe un sfert parcurs,
Simt cum mă inundă
Lacrimi ce au curs...


Ai să te trezeşti,
Într-o dimineaţă
Şi ai să găseşti
Paşi-mi, transformaţi în gheaţă!


Paşii mei mărunţi,
Se vor pierde-n zare,
Pentru dragoste, mereu,
Vor găsi o cale...

Şi nu-nţelegi...

Şi nu-nţelegi
nevoia mea de tine,
din care emisferă vine...


Şi azi închid în mine,
dorinţa de mai bine,
visând la ziua-n care...
dar trebuie răbdare.


Şi nu-mi înţelegi plânsul,
când neîmplinit,
m-apasă visul
şi tot ce văd e-abisul...


Şi înţelegi tu oare,
că-n dragostea-mi
este şi multă aşteptare?

Autostrada dragostei

Tu ai desenat proiectul inimii mele, nopţi în şir ai măsurat bătăile inimii şi mai tot ce trăiam se desfăşura în contratimp. Eşti încă aici, în oraşul unde, încă te mai zăresc la răspântia dintre răsărit şi apus...
Eşti fiecare zi ce se scutură între bătăi de geană. Fie că mă trezesc devreme, fie că adorm târziu în noapte - străbat autostrada proiectată de tine, calea ce face auzite bătăile inimii mele de către bătăile inimii tale şi-n incursiunea aceasta ştim că nici cuvintele nu-şi mai au rostul...
Dar ceva s-a întâmplat...şi de atunci sunt într-o goană continuă. Mi-am agăţat în cui visele, am dat drumul din strânsoare speranţelor şi gonesc...
Autostrada dragostei e proiectată de tine...dar mi-aş fi dorit să o proiectezi astfel încât să-mi găsessc - neted - şi eu, drumul...

Basmul toamnei la Secusigiu...

Zilele de toamnă au luat loc zilelor de vară. Nopţile calde au fost substituite de nopţi reci, strecurate pe sub ferestre cu amintiri de-o viaţă.
Frunzele îşi preschimbă verdele, devenind arămii. Uşor, se desprind de pe crengi, oferind un spectacol senzaţional la plecare...
Uneori le asemuiesc stelelelor căzătoare care părăsesc aştrii, poate prea devreme...
Toamna are gust de amintire...nostalgia primei iubiri, zâmbetul uni anotimp înlocuit cu un altul...lacrimi ivite în colţul ochilor, emoţie...
Gândul că cineva mereu te aşteaptă, zilele care în van trec...octombrie e trecut la jumătate...noiembrie e în prag curând şi îşi face loc, treptat, iarna în calendar...
Frunzele îşi schimbă culoarea, se metamorfozează din verzi în galben-arămii, cad lin, aştern covor care sub paşii noştri tăcut se înfrăţeşte cu pământul-stihie, sperând într-o reînviere...poate din frunză om, floare, carte, zâmbet senin de copil...
Amintiri...toate se accentuează toamna,lăsându-se învăluite de melancolie şi frunzele căzute din ochii căprui ce-au iubit...nimic nu se compară cu soarele – dăruindu-se lumii; ah, ce frumos poate în înalt străluci!
Iar frunzele, cuprinzându-ne în dansul lor frenetic, scuturându-şi poveştile adunate pe file de dor spre a fi răspândite,adormite în ceasul târziu al toamnei mele, al toamnei tale...basm scrijelit în nopţi târzii, la lumina lunii, la trecerea punţii dintre toamnă şi iarnă...

În anotimpuri reci, de gheaţă...

În anotimpuri reci, de gheaţă,
Totul devine mai clar, mai rece...
Observ şi cum de dragoste îţi trece...


Nu pot nicicum, sufletul a-mi trăda,
Nici ţie, dacă încă nu-i pe drum,
Nu-ţi pot dragostea amplifica...


În anotimpuri reci, de gheaţă,
De la zăpezi mă încălzesc,
Sunt mult mai calde
Decât icebergul tău sufletesc...


Şi pe cărări de timp şi alb
Adesea troienite,
Eu sufletul îmi scald,
mi-e teamă c-am să mă topesc,
într-o zi, iubite...


În anotimpuri reci, de gheaţă,
Mă iei în braţe şi mă laşi,
Nu văd decât doar două flori de gheaţă
şi-n urma ta, doar nişte paşi...

Pledoarie pentru lectură într-o lume informatizată

Constatăm cu uşurinţă, dar şi cu o mare greutate în suflet, faptul că lectura s-a devalorizat. Această problemă a fost semnalată atât în şcoli, cât şi consemnată de către specialişti în nenumărate statistici.
Statisticile sunt îngrijorătoare atât pentru dascălii de limba şi literatura română, cât şi pentru cadrele didactice care predau alte discipline.
Îngrijoraţi ar trebui să fie şi părinţii,preocupaţi chiar de valorificarea timpului liber a propriilor copii.
În ochii copiilor lectura a devenit perimată. Fie că nu mai sunt interesaţi, fie că nu sunt în tendinţe cu colegii lor, un fapt cert este acela că lectura pierde teren în faţa tehnologiei: tableta,telefoanele de ultimă generaţie cu diverse aplicaţii, care tind să fie mai atractive decât cartea-obiect.
Cu toţii facem constatări, realizăm statistici,dar nu trebuie să pierdem din vedere faptul că trebuie să luăm măsuri pentru a remedia această problemă care este, de fapt, problema unei societăţi: depărtarea de lectură, pierderea din vedere a importanţei acesteia.
Efectele sunt imediate şi uneori iremediabile:cazuri tot mai dese de analfabetism, carenţe în exprimare şi scriere.
Un vocabular deficitar duce la exponenţi cu grave probleme de cultură în diferite generaţii, iar unii se pot confrunta chiar cu o viziune superficială asupra lecturii, asupra elementelor de limbă care sunt însuşite eronat şi care pot cauza deprinderi, respectiv competenţe de comunicare deficitare.
Există diverse metode de a atrage copilul spre lectură. Din propria mea experienţă, voi detalia câteva abordări în această privinţă:
1.      Cercul de lectură
Existenţa unui cerc de lectură va stârni mereu curiozitatea, chiar şi pe cea a celui mai dezinteresat copil.
Cadrul stabilit trebuie să fie unul atractiv. Noi am folosit biblioteca comunei, care este şi casă memorială a unui scriitor,ceea ce a făcut cadrul deosebit şi familiar.
Orele noastre de lectură şi discuţiile iscate în cadrul acestora se desfăşurau întotdeauna la o ceaşcă de ceai.
La început au venit doar fetele. Pe parcurs,împinşi de curiozitate, au început să vină şi băieţii şi chiar au rămas fideli cercului de lectură.
A fost o activitate prin care simt că i-am câştigat de partea lecturii, fără a-i obliga şi care cu timpul va deveni o necesitate, dacă nu parte din existenţa lor.
2. Bibliotecarul dedicat
Timp de un an de zile am funcţionat ca bibliotecar în cadrul Centrului de Documentare şi Informare.
Mi-am început activitatea de bibliotecar puţin neîncrezătoare, deoarece mai nimeni nu călca pragul bibliotecii.
A fost nevoie de multă răbdare şi de promovarea bibliotecii în cadrul orelor de limba şi literatura română.
Unii şi-au făcut fişă la bibliotecă doar de formalitate, alţii veneau de dragul domnişoarei bibliotecar, dar existau şi cei din categoria elevilor studioşi care îmi împărtăşeau chiar şi impresii din lecturile lor.
Cu timpul, grupurile s-au uniformizat , iar cei care existau în fişă doar ca formalitate au fost înlocuiţi de copii dornici să cunoască cât mai multe, să ajute la bibliotecă, să se implice în proiecte şi am ajuns să ne împărtăşim reciproc impresii despre cărţile citite.
A fost un sentiment minunat, inclusiv faptul că biblioteca devenise pentru ei cadrul în care se regăseau. Acelaşi sentiment mă încearcă şi astăzi, când după trei ani de la acea experienţă, sunt mulţi elevi care nu m-au dat uitării şi mă mai aşteaptă la bibliotecă, deşi nu e un lucru realizabil, eu nemaifuncţionând în acea unitate. Uneori, îmi cer recomandări în privinţa lecturilor, recomandări pe care le ofer cu multă dragoste.
3. Dăruieşte o poveste
O altă experienţă frumoasă a constat într-o întâlnire săptămânală în cadrul căreia câte un elev ne împărtăşea subiectul unei cărţi citite, ne oferea impresii personale în urma lecturii, după care urma întotdeauna o mică dezbatere pe marginea cărţii prezentate.
Nu există ocazie în care să nu pledez pentru carte, pentru cartea-obiect din librărie sau bibliotecă şi mă declar nespus de fericită că există acele persoane cărora, la solicitare, le pot reactualiza permanent lista de lecturi.
Sunt fericită că există şi aceste minţi strălucite– dragii mei elevi – cu care împărtăşesc bucuria şi farmecul lecturii. Ar fi idealist să spun că iubesc cu toţii lectura, însă o parte din ei au atins acel punct, iar ceilalţi încearcă să ţină pasul.
Sunt fericită când reuşesc să mă delectez seara cu o carte, să adorm cu aceasta pe buze şi-n suflet. Sunt un om idealist şi am credinţa că lumea – deşi în mare parte informatizată – nu va risipi niciodată clipele ce îi sunt date cu ea însăşi: ataşamentul de lectură, de carte,foşnetul paginilor, mirosul unei cărţi vechi...