Un gând şi-o preţuire aleasă...

Există cineva
pe această planetă,
ce-n graiul cel mai simplu,
în liniştea de taină,
te-mbracă, te îmbie
cu-a dragostei haină...


Ea nu se străduieşte,
să intre-n voia ta,
nici explicaţii absurde
nu se pretează a-ţi da...


Ştie să fie simplă,
deşi în viaţa-i
are cel mai greu rol
ce din născare
şi l-a asumat:
să fie mamă,
alinare,
să fie mâna
pururea mângâietoare!



Cel mai blând glas
ce te îndeamnă,
braţele-n care
nicicând nu ţi-e teamă,
cea mai de preţ strălucire,
e dragostea
din partea sa,
ce zi şi noapte
nu-ncetează a lumina!


E sufletul
ce neclintit te-aşteaptă,
din depărtare o zăreşti,
în fiinţa-i toată...
Ea lacrimi şterge
şi dureri alină,
cine-a spus
că mama nu-i leac
pentru orice pricină?


Un gând şi-o preţuire aleasă,
pentru cea care niciodată nu te lasă:
te dojeneşte,
tot ea te iartă
şi-ţi oferă mângâiere...
mama pe lume-i numai una,
iar cât făclia inimii va arde
ea nu piere!